23Iun/17

”după ce am dat drumul vieții în toată lumea” (Florin Dan Prodan) '' Poemele de pe Facebook'', autor Florin Dan Prodan

  Florin Dan Prodan e dintre poeții fericiți ai lumii ce au darul vieții si al iubirii în inimă. Când e singur el își petrece nopțile șlefuindu-și darul său, ca revenind în cetate să-l poată oferi apoi tuturor cu o binecuvântată dărnicie. Așa se petrec lucrurile și în ce privește volumul de față – construit în mod inspirat-  în care autorul a ales ca expresie un text minimalist, fugar și mitraliat când e atins de tristețe, jucăuș și încrezător când versul îi stă sub semnul speranței. Capcana mare a volumului, aceeași cu cea a vieții și bucuriei: să nu vezi omul din cauza textului sau cunoscând omul prea bine să uiți că poezia acestuia  este un text și trăit și literar. Pe scurt să piezi frumusețea unor astfel de simțiri grațioase, moderne și poetice: ”pixeli anonimi pândesc în ferestre” (poemul 8 likes) , ”unde muribunzii să fie dați copiilor drept jucării” (poemul sent to Șerban Axinte),  ”după ce am dat drumul vieții în toată lumea” (poemul postare matinală de șters ziua de ieri) , ” maternitățile speranței” ( poemul February 25. Suceava), ”și viața o alee cu coșuri pentru likeuri” (poemul  April 17 at 10:59 pm. Edited.) ”în față e doar un ecran răbdător ca un asfințit” ( poemul pe calea unirii) ‘‘partea aceea care nu e făcută pentru ceva” (poemul January 22 at 8:57 am), ‘‘luna-i crăpată ca o roșie de toamnă” (poemul May 18 at 12:59am. Suceava.)

Da, Florin! și așa e ”să nu mai așteptăm viitorul / nici măcar o ambulanță nu va fi liberă” (poemul distruge sistemul) și să trăim acum și din plin. Tare mă bucur că am stat din nou lângă tine citind acest volum ”pe lungul pod al zilei nepăsătoare / fumând și privind lumina soarelui / ce spunea ceva frunzelor și ierbii / nespus de molcom și trist / cum eu nu ți-am putut spune vreodată.” (poemul singurătate)

Cu drag și felicitări din toată inima!

(mai jos câteva poeme din volum)

2.a.m

tristețea se plimbă iar sub roțile nopții.

la rainbow e ora închiderii.

ies și străduțele se întorc pe cealaltă parte

de parcă au visat ceva urât.

matinală

din fundul ochilor

tinerețea vede 

un cal venind 

de dincolo

adevăr și wifi

mâine 

pentru tine

toate motoarele

vor căuta 

adevărul

Florin Dan Prodan (n. 1976) este fondatorul grupării literare şi artistice „Zidul de Hârtie” din Suceava. Ca poet a publicat „On the Road”. „Poeme de călătorie”, Shambhala Press, Kathmandu, Nepal, 2012, „Poem pentru Ulrike”, Vinea, Bucureşti, 2013, „Poeme şi note informative”, Zidul de Hârtie, Suceava, 2014. Este redactor al revistei „Bucovina literară”. A colaborat la „Dilema veche”, „Timpul”, „Suplimentul de cultură”, „Transilvania”, „Poesis International”. Poemele sale au mai apărut în antologii precum „Cele mai bune poeme din 2012″, editura Tracus Arte. Director al Festivalului Internaţional de Poezie şi Arte vizuale „Inside Zone” şi al rezidenţei artistice de la Borsec.

link de cumpărare: https://cartearomaneasca.ro/autor/prodan-florin-dan/

Poemele de pe Facebook reprezintă unul dintre cele mai puternice volume pe care le-am citit în ultima vreme, o reacție la postumanismul care pare a deveni simptomul, dacă nu chiar diagnosticul catastrofal al epocii noastre.”

(Bogdan Crețu –  coperta spate a volumului)

aici despre Bogdan Crețu: http://media.lit.uaic.ro/anale/literatura/Bogdan%20Cretu.html

22Iun/17

nu eu am trăit…

Nu eu am trăit
și zilele mele nu eu le-am gustat,
cum nu mâinile mele au rulat kilometrul ăla de țigări
și nu eu am fost cel care te-a sărutat
de la înălțimea celei mai mari căderi din lume.
Numai moartea a fost, iubito,
numai moartea a fost de fiecare dată,
locuindu-mă cum numai ea știe
ca un fluid în interiorul unui vas scufundat
în adâncuri cutremurătoare de liniște.
…și de câte ori am băut
…și de câte ori am luptat
…și de câte ori am strigat
…și de câte ori mi-am cerut iertare
ca un erou zăcând în grădina casei tale
ori ca un om frânt și lipsit de căpătâi
de tot atâtea ori
te-am mințit
pentru că mereu
nu am fost nimic altceva 
decât prada cea neînsemnată din ghearele ei.

Și atunci,
cum să ai încredere în cuvintele și versurile astea?!
când toate sunt scrise și rostite numai de ea
de la bun început și până la sfârșit,
așa cum un fluid locuiește
în interiorul unui un vas scufundat
în adâncuri cutremurătoare de liniște
și numai semnează cu numele meu.

din seria nouă ” Volume de aer III” ( 2017-  )