http://www.rasunetul.ro/cu-scriitorul-emanuel-pope-despre-proiectul-cititor-de-proza

 

rasunetul

Cu scriitorul Emanuel Pope despre proiectul Cititor de proză

-Ce este litera pentru tine?

-Un spaţiu al apropierii de oameni în jurul căruia însă gravitez cel mai adesea sub forma neîmplinirilor. Dar chiar şi aşa imaginile surprinse ale geografiei acestuia mă fascinează suficient încât să mă menţină pe orbită.

-Cât din viaţa noastră este ocupată de cuvânt?

-În sensul cartografierii acelui spaţiu de care vă vorbeam depunem toţi un efort neîntrerupt, conştient sau nu. Multe dintre hărţi se dovedesc însă a fi simple schiţe rătăcitoare datorate erorilor de raportare. Oricum ne dovedim preocupaţi fără scăpare. -Dacă ar fi să optezi între muzică şi poezie, care ar fi alegerea?

-Deşi ne place să credem că nimic analitic nu intervine în mirajul receptării unei poezii totuşi acest lucru se-ntâmplă. Nu acelaşi lucru l-am putea spune şi despre muzică.

-Care a fost prima carte pe care ai primit-o în dar?

-Nu-mi amintesc care dintre ele a fost prima: ‘’Legendele olimpului’’ ori ‘’Eroi şi cutezători’’ Ambele şi-au păstrat savoarea şi azi.

-Care a fost primul scriitor pe care l-ai intâlnit?

-Am întâlnit câţiva în perioada adolescenţei dar cel căruia îi datorez enorm a fost poetul Ioan Alexandru. O personalitate tulburătoare şi îmi amintesc cum purtam adesea un dialog cu domnia sa în tăcerile acelei perioade căutându-mi un drum. Altfel în vis ca partener l-am avut pe Bacovia şi nu mult mai târziu pe Walt Whitman. De Fănuş Neagu eram speriat, părea prea real şi prea mare în acel timp al meu deşi am avut ocazia să-l ascult în câteva rânduri. Îl citeam însă în vacanţe cu veneraţie. Desigur nu puteam să nu-l întâlnesc şi pe cel mai prezent în ‘’epocă’’: Adrian Păunescu. Întâlnirea cu acesta a pus capăt, prea devreme poate, elucubraţilor mele poetice.

-Se poate detaşa scriitorul de om?

-Nu cred că este necesar, de altfel şi unul şi celălalt ar fi sărăciţi. Apoi cine are nevoie numai de ‘’meşteşugari ’’placizi –numesc aici pe toţi aceia care pedalând prea mult pe arta meşteşugului înclină involuntar sau nu balanţa în defavoarea firescului. Recunosc, cred în angajarea morală a scriitorului în slujba cetăţii.

-Cum arată atelierul tău de creaţie?

-‘’Ca o gropa comună’’, nu-mi pot reprima acest răspuns şi cer scuze cititorilor. Loalaltă cu obiectele vechi şi cărţile suspect de multe ( în mare parte cărţi ce nu au călătorit bine prin ochiul umanităţii ) împărtăşesc un anonimat în primul rând de locaţie, Londra nefiind pentru mine decât un teritoriu de migraţie continuă: pământeană sau nu. Cu alte cuvinte, spaţiul în care îmi petrec cea mai mare parte din zi deşi s-ar dovedi nepotrivit ca decor pentru un film horror sunt convins că ar putea fi folosit cu succes într-un documentar având ca temă frontierele unor lumi apuse. Mă recunosc însă în anatomia acestuia şi de regulă îl respect mai mult decât e înclinat acesta să o facă.( glumesc!)

-Este o povară scrisul pentru om şi o mângâiere pentru scriitorul din noi?

-Nu zic nu, e posibil, dar am crescut sub disciplina unei altfel de înţelegeri ce a eludat posibilitatea oricarei dihotomii în zona aceasta şi de aceea întodeauna scrisul a fost singura briză de aer nepoluat pentru oricare dintre închipuirile ce mă alcătuiesc.

-Dacă ar fi să scri jurnalul lumii, care ar fi motto-ul ales?

-‘’Reveniţi acasă!’’ şi când spun ’’acasă’’ mă refer la vatra gândului umanităţii. Cred că am rătăcit drumul! În ciuda progresului tehnologic ( ori poate tocmai de accea?!), a posibilităţilor altădată de neimaginat privind comunicarea, fiecare locuitor al planetei riscă să devină din ce în ce mai insular. Nu e ciudat? Consider că ar trebui să ne întrebăm serios ce ne dorim cu adevărat şi care sunt lucrurile de o înaltă rezonanţă care ne pot mulţumi dincolo de iluzia unor bucurii secundare. Nu este târziu niciodată !

-Mai putem vorbi despre grupări de scriitori sau doar de cei care slujesc arta?

-Nu există decât o singură baricadă a culturii, cei care işi imaginează altfel nu fac decât să împingă fenomenul cultural român înspre extremele sale. De regulă se vinde un ideal pentru o simplă grimasă sau pentru o recenzie nefavorabilă şi nicidecum din motive estetice.

-Cum a fost începutul pentru reţeaua literară ce aţi creat-o?

-Împreună cu Alina Dora Toma şi Sorin Tunaru am creat reţeaua Cititor de Proză (http://cititordeproza.ning.com/) împotriva oricăror alinieri la o grupare sau alta dorind prin aceasta să redăm normalităţii posibilitatea de-a exista, fie şi numai aici şi astfel fiecare creator să se poată exprima deplin în cadrul acesteia după harul său. Deci un vis care astăzi se prezintă sub forma unui proiect amplu : http://www.netvibes.com/cititor-de-proza#Promovare.

-Cum au decurs apoi proiectele?

-Destul de anevoios dar cumva de înţeles având în vedere că proiectul este 100% nonprofit şi bazat pe voluntariat. Însă cu ajutorul celui ‘’care sporeşte fără să ceară nimic înapoi’’ în numai un an de zile ni s-au alăturat 60 de voluntari (http://cititordeprozagallery.weebly.com/voluntarii-proiectului.html) prin devotamentul cărora reuşim acum să oferim creatorilor dar şi iubitorilor de artă: o bibliotecă virtuală ( mai mult de zece mii de texte până în prezent) –http://cititordeproza.wordpress.com/, o bibliotecă video – http://vodpod.com/hopernicus-arhivavideoaproiectuluicititordeproz/citito…, un post media –http://frecventacititordeproza.blogspot.com/, o revistă internaţională online – Faleze de piatrăhttp://falezedepiatra.net/, publicarea online şi print a cărţilor si albumelor de artă în Colecţia Cititor de Proză- http://colectiacititordeproza.weebly.com/index.html, galerii virtuale de prezentare- http://cititordeprozagallery.weebly.com/ şi http://cititordeprozalink.weebly.com/, site-uri de promovare http://protectiaconsumatoruluideliteraturacontemporana.wordpress.com/,http://cititordeproza.toateblogurile.ro/, http://cititordeproza.blogspot.com/,http://www.yudu.com/library/50851/Cititor-de-Proza-s-Arhiva-revistelor-p…, precum şi zeci de ’’ferestre’’ cu impact în diferite medii unde prezentăm informaţii despre creaţiile membrilor cetăţii, despre străduinţele celorlalte reţele literare similare, cenacluri din ţară, ateliere de creaţie , reviste, instituţii de cultură etc, http://www.netvibes.com/cititor-de-proza#Ferestre.

-Este literatura ONLINE O PROVOCARE?

-Indiferent de natura mediului care îl transmite mesajul unei cărţi va ajunge întotdeauna la inima celui pregătit să-l primească. Literatura online nu este nici mai bună şi nici mai rea decât sora ei ( literatura tradiţională ) şi sunt convins că în anii ce vor urma aceasta va depăşi statutul de cenuşăreasă pe care încă îl are azi. Desigur abordând faţă de ea aşa cum e firesc să facem şi în cazul celeilalte o anumită selectivitate. În plus ar fi păcat să nu oferim tinerilor acces la o literatură fără bariere.

-Un gând pentru cei care iubesc literature?

-Nu vă trădaţi visele! E atât de simplu: continuaţi să credeţi şi visele vi se vor împlini!

Lasă un răspuns