Subsemnații, membri ai Grupului pentru Reforma Uniunii Scriitorilor din România, am aflat cu surprindere, dintr-un comunicat emis de echipa d-lui Nicolae Manolescu, că, în ședința din 21 martie curent, cu prilejul zilei internaționale a poeziei, Consiliul USR – în conformitate cu amenințarea anterior făcută publică – a pus în aplicare sugestia Comisiei de Monitorizare, Suspendare și Excludere și a procedat la excluderea unui număr de 11 scriitori din rândul membrilor USR – de fapt, doar 9, căci doi mai fuseseră excluși o dată.

Surprinderea noastră este, în primul rând, legată de faptul că dl. Manolescu ar fi putut să rămână consecvent promisiunilor amenințătoare cu care a reușit să-i intimideze pe membrii USR pentru a nu participa la Adunarea Generală Extraordinară legal constituită pe 19 martie recent.

Drept urmare, protestăm față de această nouă dovadă de arbitrariu a fostei conduceri a USR, întrucât excluderea doar a 11 membri – cei care figurează în organele nou-alese – este o măsură care-i discriminează pe ceilalți 17 participanți la respectiva adunare, adică tocmai pe cei care i-au votat și ales pe cei excluși.

Pare o manevră stângace prin care fosta conducere a USR încearcă să verifice coerența grupului nostru de reformă, sperând poate că, de teama excluderii, unii dintre participanții la Adunarea Generală Extraordinară și-ar reconsidera adeziunea.

Explicația că dl. Manolescu nu cunoștea numele participanților la adunarea boicotată prin grija domniei-sale nu stă în picioare din rațiuni foarte simple: ori excluderile se fac după listele pe care le alcătuiește personal dl. Manolescu și atunci de ce mai este nevoie de o Comisie de Monitorizare, Suspendare și Excludere? Ori excluderile se fac conform monitorizării efectuate de respectiva comisie și asta înseamnă că, în acest caz, membrii comisiei nu și-au îndeplinit corespunzător sarcinile de monitorizare, ci doar au preluat lista aleșilor din comunicatul nostru.

În ambele situații, credem că dl. Manolescu a procedat pripit și a reușit doar să ne dovedească practic că o asemenea comisie este inutilă, abuzivă și discreționară. În plus, devine vădit că dl. Manolescu nu-și poate închipui că, dacă ne-ar fi solicitat lista participanților, i-am fi pus-o la dispoziție, întrucât noi n-am făcut nimic ilegal, n-avem nimic de ascuns și ne bazăm strict pe cadrul reglementat prin lege.

Regretăm sincer că dl. Manolescu continuă să nu accepte că legea poate fi aceeași pentru toată lumea și că a trecut vremea când fiecare era în legea lui, în funcție de relații și poziție politică.

De altfel, pe membrii USR nici n-ar trebui să-i intereseze cine este președintele USR, câtă vreme acesta și-ar ocupa poziția în virtutea unei proceduri legale și și-ar exercita prerogativele conform unui statut legal adoptat, în interesul tuturor membrilor, nicidecum în folosul său personal ori al cercului său de prieteni.
În fond, chiar așa ar fi putut să fie, dacă s-ar fi respectat câteva minime condiții. Care însă nu au fost îndeplinite. După cum urmează:

– USR nu a fost înscrisă legal în Registrul oficial al asociațiilor și fundațiilor

– drept urmare, modificările statutului USR în 2009 și 2013 au fost ilegal adoptate și au ignorat prevederile cadrului legal;

– în baza statutului modificat, s-au ales (și reales), ba chiar au și funcționat, organe de conducere ilegale;

– respectivele organe de conducere au purces (desigur, tot ilegal) la excluderea și sancționarea unor colegi de-ai noștri ce aveau, totuși, calitate legală de membri.

Acestea sunt motivele ce ne-au determinat, după repetate semnale de alarmă, să întreprindem demersul reformator cu care se confruntă acum USR, căci, din momentul în care ilegalitatea agresează legalitatea, nu mai putem vorbi despre legitimitatea reacției, ci doar putem pune lipsa de reacție sub semnul întrebării: suntem, oare, perpetuu complici la ilegalitate?

Problema este simplă: o ilegalitate poate persista tacit, din inerție, dezinteres ori neglijență, dar numai atâta vreme cât nu afectează legalitatea; însă, din clipa în care starea de ilegalitate subminează – flagrant, vizibil, public – statutul legal și libertatea de opinie a unor cetățeni, devine evident că ne aflăm în fața unei agresiuni împotriva normalității.

Și, ca să mai lămurim o confuzie legată de Uniunea Scriitorilor, amintim tuturor că USR nu este reprezentanta literaturii române: USR nu-i reprezintă decât pe acei scriitori români, încă în viață, care au cerut să facă parte din această organizație.

USR nu conferă talent, celebritate sau succes, nici nu facilitează suspecte relații cu posteritatea ori clasicizarea – USR este un instrument sindical, care-și solidarizează membrii pentru a dobândi respect și recunoaștere în societate.

De altfel, în armonie cu sistemul de valori românești și europene, USR nu (mai) poate să fie o uniune de creație, ci o uniune de creatori, care acceptă să nu-și pună creația literară la cheremul puternicilor zilei.

În consecință, reforma pe care am inițiat-o nu este nicidecum în favoarea membrilor grupului de reformă, ci în folosul și interesul tuturor membrilor USR.

Reforma pe care o propunem nu înseamnă redistribuirea talentului între membrii și nemembrii USR, ci deschiderea către acei scriitori care, tocmai din pricina acțiunilor discreționare ale fostei conduceri, fie au fost excluși, fie s-au exclus voluntar, fie au fost descurajați să mai facă demersul de-a deveni membri ai USR.
Reforma pe care o susținem nu presupune retragerea drepturilor dobândite de membrii USR, indiferent dacă este vorba de pensii sau indemnizații de merit, în primul rând deoarece – în conformitate cu legea – aceste drepturi nu sînt plătite de USR și, prin urmare, nu pot fi retrase nici de fosta conducere a USR, nici de vreo USR reformată.

În fine, reforma pe care o promovăm nu înseamnă înlocuirea unor oameni care au profitat de funcții cu alți oameni care să profite de aceleași funcții, ci reinstaurarea unui cadru democratic legal, în care toți membrii USR să fie tratați cu egal respect.

Drept urmare a tuturor acestor considerente, îi solicităm d-lui Nicolae Manolescu să nu mai facă inutil apel la serviciile ineficiente ale fostei Comisii de Monitorizare, Suspendare și Excludere și să completeze cu proscriși lista pe care figurează colegii noștri recent aleși și ale căror demersuri le susținem în continuare, cu încredere.

Cu anticipată gratitudine,

Dinu Adam
Radu Aldulescu
Liviu Antonesei
George G. Asztalos
Cezar Paul-Bădescu
Ioan Buduca
Paul Cernat
Dan Ciupureanu
Ionel Ciupureanu
Dan Coman
Mihai Dinu Gheorghiu
Mugur Grosu
Claudiu Groza
Petru Ilieșu
Daniela Ionescu
Claudiu Komartin
Catia Maxim
Marin Mălaicu-Hondrari
George Mihalcea
Dan Mihuț
Anca Mizumschi
Valentin Nicolae
Ovidiu Nimigean
Adrian Pârvu
Dan Perșa
Alexandru Petria
Andrei Ruse
Mircea Țuglea
Radu Vancu
Ioan Vasiu
Daniel Vighi
Gelu Vlașin
Tudor Voicu

24 martie 2016

SURSA: http://www.grusr.org/articole/protestul-neexclusilor.html