‘’Am ales să strig.
Tăcerea reprezintă o crimă împotriva umanităţii!’’

Nadejda Mandelştam

images

din cuprins:

Cocktail colectiv

 

respect # colectiv!

se ia un mojar cât inima ta de mare

se răstoarnă în el toți anii de școală,

de muncă

și cam tot ce ai învățat de la viață

se amestecă bine apoi totul până la disperare

… până se face pastă

după care se adaugă un gram de pulbere fină

din toate replicile dragi de prin filme,

câteva refrene, bip-uri …poate să fie și un cântec întreg,

primul sărut de asemeni

jurămintele de care-ți mai aduci aminte,

mersul împreună cu prietenii la bar,

prima ta băutură și aura aerului de acolo

se taie-n în bucăți cât mai mici

alături de fotografia bunicului căzut în război

-te rog, nu-i spune asta mamei!-,

din zgomotul tăcut al coridoarelor morții din pușcăriile comuniste

poți culege tăcerea (adăugă și imaginea lui Arsenie Boca dacă-ți face bine)

toacă mărunt înăuntru câteva titluri din ”Scânteia”-oricare număr-

câteva versuri d-ale lui Ciurunga

și o bandă de magnetofon cu ordinele de foc de la Timișoara,

plânsul mamelor îngropându-și copiii în decembrie’89

urletul pieței la kilometrul zero, 

nu uita IMEDIAT DEASUPRA

 să torni în formă lichidă 

rânjetul lui Iliescu și toată politica de mai apoi,  

toată batjocura LOR precum și câţiva dolari sau euro dacă ai prin casă,

(nu în sume mari) primiți de la părinți prin western union

stai liniștit infracțiunea ta va fi mică.

adaugă fără să tulburi conținutul, cu grijă, și ceva culoare albastră

nu din steag și nici din cerul zilei de-afară -știu albastrul de Voroneț este inimitabil-

ia şi o bucată din rochia femeii bătută la mineriadă (acum în vârstă de 64 de ani)

eșecul tău în prima zi de școală va fi astfel și mai puțin comestibil

din candelele Lunii adună mirosul de carne ucisă, arsă,

zilele tale toate …strânse cu ușa până la pragul sinuciderii colective

amestecă ÎN FINAL totul repede,

până dai de CULOARE,

apoi cu o pensulă printre lacrimi

scrie pe fața unui ambalaj găsit la tomberonul din spatele blocului

atât:

# colectiv

după care ieși în stradă și strigă cât poți de tare

către toți cei ce se ascund prin case și pe sub id-uri false pe facebook:

FUCK YOU ALL!

suntem cameleoni, autor Emanuel Pope Inclusiv Coperti by Cititor de Proză -Republica artelor

.


4 thoughts on “”suntem cameleoni”, autor Emanuel Pope – plachetă de versuri dedicată momentului # colectiv (2016)

  1. Din toată inima: felicitări! Şi toată admiraţia!

    Eşti un poet unic, original, al cărui vers respiră viaţă adevărată ca la marii expresionişti.

    Citindu-ţi poeziile, gândul mă duce la tainicul şi atât de copleşitorul început din „Întâia elegie duineză” a lui R.M. Rilke:

    „Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi din cetele îngerilor?
    Şi chiar dacă unul din ei dintr-o dată m-ar lua pe inima lui: aş pieri
    de prea intensa lui fiinţare. Căci frumosul nu-i altceva
    decât începutul cumplitului, pe care încă abia-l îndurăm,
    şi dacă atât ne uimeşte, e pentru că, nepăsător, din dispreţ,
    nu ne distruge. Şi orice înger e cumplit.
    Şi astfel mă înfrânez şi într-un sumbru hohot de plâns înec
    ademenitoarea chemare. Ah, cine ne-ar putea ajuta?
    Nici îngeri, nici oameni, iar înţeleptele animale presimt şi ştiu
    că nu ne simţim prea acasă în lumea asta tălmăcită.”

Comments are closed.