să merg – poezie dedicată lui Emanuel Pope

cu revoluția în vine am sperat că trec mai departe
și nu am știut că sunt în stare
să mă urc an de an
pe cochilia melcului pătrunzător de timpuri
pentru că inocența nopților mi-a găurit sufletul
am început să merg
să merg
să merg
până când drumurile au strigat numele vieții
m-am uitat peste umeri la ea și am râs
ce știe ea, viața? ce știe ea?
”Ce peşte ciudat este omul, am gândit ca pentru ultima oară”

Mulțumesc frumos Dorina! – din 2013 si pana acum iata cum a trecut doar o zi! 🙂 Sarut mana!