Mask-pollockjpg 

„Nu ştiu cum să simt, cum să fiu uman, cum să convieţuiesc/Pe pământ din adâncul sufletului meu trist cu fraţii mei oameni”

(Fernando Pessoa – Trecerea orelor, Odă senzaţionistă)

oraşul era tot mai alb
zidurile lui amorţite
se scufundau în ceaţa lăptoasă
ca într-o mare de vată
negre presimţiri
cântau cocoşii la miez de noapte
şi câinii urlau a moarte
atunci
am simţit că ceva s-a rupt înăuntrul meu
„şi mare a fost prăbuşirea acelei case”*
în urmă
doar praf şi pulbere a rămas
nici dragoste
nici ură
nimic din toate câte le-am trăit
nu-mi aminteam
doar lungile
sfâşietoarele tăceri
îmi invadaseră sufletul…
şi dintr-o dată s-a pornit ploaia
să spele toate nimicurile
care-mi umpluseră viaţa până la refuz.

*Rainer Maria Rilke