din articol:

Ce caută în „România literară“? Cel mai des, Popescu publică în revista „România literară“, coordonată de preşedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu. După un eseu publicat în 2014, lung cât jumătatea de veac a comunismului românesc, poetul Radu Vancu reacţionează vehement: cum poate publica Popescu într-o revistă în care cuvântul Paul Goma e suprimat? Nu contează, Dumitru Popescu îşi îngăduie şi i se îngăduie să publice eseuri filosofarde. Ne îngăduim şi noi, iată, să extragem un fragment din textul care l-a necăjit pe Radu Vancu: „Pozitivul şi negativul, favorabilul, contrariul acestuia, norocul şi ghinionul se succed sau coexistă, într-o înlănţuire greu, dacă nu imposibil de evitat, în întreaga structură a societăţii în curgerea generaţiilor, în rostogolirea veacurilor după cum şi în ciclicitatea naturii“. Sublim. Dintr-un text al criticului Alexandrul Matei din revista „Cultura“ se poate explica însă, prezenţa acestor texte în revista-fanion a USR. La 23 de ani, Nicolae Manolescu publică în „Contemporanul“, unde lucrase şi Dumitru Popescu (atunci director la Agerpress) primul său text, unul de susţinere faţă de regim, care îi va permite apoi să devină rapid, prin inteligenţă, intuiţie şi curiozitate, ceea ce ştim cu toţii că a fost. Tot în revista „Cultura“, Ion Brad, aminteşte de cronicile lui Manolescu pentru volumele lui „Dumnezeu“. Iar Cezar Ivănescu spunea, în „Adevărul literar şi artistic“ din 21 august 1994: „Cum poate să se compare un Manolescu cu mine, care, cum apărea o carte de Dumitru Popescu, îi trăgea o cronică în «România literară» […] Cum să-i faci lui Dumitru Popescu cronică de o pagină în «România literară»? Şi despre ce? Despre poezii – ăsta-i nul absolut ca poet!“.

Citeste mai mult: adev.ro/o7jfge