Volumul de poezie ”Amurguri” (Sunsets)

este un nordic poem epic,

dintre puținele spuse cinstit în versuri

și pe care iată îl descopăr cu reală plăcere

dar și cu inima strânsă

parte a unei moșteniri ce ne obligă și apasă

și-n care ni se povestesc

cu frachețe, simplitate și talent

dar și cu nedisimulată durere

nașterea, copilăria, adolescența și exilul unei vieți

precum și o bună parte din

faptele de cugetare și tăcere ale unui personaj

–  rezonând în adâncuri –

pe care eu l-am considerat

având un caracter modern, tragic

dar mai ales eroic

(deși sunt convins că autorul

n-a intenționat pentru o clipă

ca el să-mi apară așa).

Saga unei noi Genevieve

parfumul și tristețea unui suflet singur

ce și-a părăsit locul nașterii,

suma peregrinările sale

pe sub calota de gheață a unei lumi

înnebunite de mirajul unor duhuri

când mai bune, când mai rele

dar mereu schimbătoare.

.

Și nu e puțin lucru!

.

Și nu e puțin lucru mai ales azi,

într-o lume atât de neatentă și de grăbită

cum este cea în care trăim,

cineva să potrivească cu atâta migală

filă cu filă o carte

în serile sale de după durere

spre folosul unei generații

ce va citi abia în veacul ce va să vie

după stingerea luminilor bătrânului continent

câteva familii de eschimoși locuind în cine știe ce peșteri

fără a cunoaște internetul și iphonul

și care fără seva unor astfel de rânduri profund umane

s-ar privi degeaba unii pe alții câteva sute de ani

în deșertul moștenirii primite

și-ar muri și fără steag și lipsiți de învățătură.

*

‘’ eu nu mă născusem încă- povestește eroina mea

în deschiderea epopeii (‘note biografice’’)

și moartea înota lângă mine

….

Mă nășteam fără-ncetare

fără o pată de sânge

precum dimineața pe limba unui clopot’’

iar la trei ani, tot ea,

pășind prin ‘’izvorul limpede’’

avea deloc simplu:

‘’o rochiță subțire fără mâneci

și un contract de glorie cu soarele’’

în timp ce ‘’bunii’’ ei:

‘’se trimiteau la muncă

șoptind cuvinte scrâșnite

amorțind toate simțurile

mintea care-i făcea să gândească

și chiar urechile străzii:

-noi suntem ai pământului

curând sub el ne vor lua

puterile întunecate

ca niște gloanțe

soldați obosiți de drum’’

Și chiar dacă ne spune în motto-ul cărții cum

‘’ încă de dinaintea nașterii

s-a întâmplat tot ce se putea întâmpla

în chilia sângelui (ei)’’

Landén (numele real al sufletului-erou Genevieve)

mărturisește cu extremă onestitate

vorbind nu numai în numele său dar și pentru câteva generații,

-ca un erou credibil în focul crunt al unor bătălii cu timpul pe care îl trăiește-

un lucru cutremurător pentru oricare dintre noi:

‘’nu știam că ramura istoriei mele

ascundea un vierme’’.

și eu cred că și de aceea scrie mai departe

în ‘’iunie 1963’’ :

‘’am învățat să vociferez

împotriva conformismului’’

ca mai apoi în ‘’iunie 1972’’

după ce-și povestește sentimentul propriei creșteri:

 ‘’am trecut peste podul îngust al copilăriei

cu siguranța oarbă acelui ce-a semânat câmpul

și acum așteaptă germinarea’’

să recunoască vinovată de peisajul înconjurător

ca orice poet sedus de miracolul aventurilor înnebunitoare:

‘’prin sânge-mi galopează herghelii de cai

mânji care cresc la lumina soarelui

și se nasc în alergare

aud sub copitele lor

freamătul nenumăratelor drumuri ale utopiei’’.

Dar toate acestea nu îi vor schimba destinul

sau poate tocmai de aceea

în ‘’decembrie 1987’’

personajul Dorinei Brândușa Landén era

‘’o tânără străvezie

cetățean cu drepturi depline

într-o țară de umbre’’

printre

‘’ copaci anticipând securea

spaima ce ne hrănea

creștea din piept

ca animalele sălbatice-

mulți au murit din această expansiune.’’

Iar unii dintre noi

încă mai putem recunoaște cu ușurință

locul neschimbat de atunci pănă acum, unde:

‘’Era un amurg scrâșnitor

o amețeală urca panta cerului

spre noapte renășteau visele

doar pentru a arde în zori’’

….

Știu! ajuns aici

tu, cititorule grăbit,

nu ai înțeles

nici de ce eroina mea,

pe care o repovestesc cum povestește,

e o nouă Genevieve

și nici de ce vorbesc de ea

cu neascunsă admirație.

Mai încerc o singură dată:

‘’ îmi puneam bandaje pe suflet

contemplam Absoluta Absurditate

și eram lașă

lașă așa cum alții erau credincioși’’

iar dacă chiar și acum ai rămas tot departe de ce am scris

pentru tine nu mai există ca soluție

decât sfatul mamei din aceeași poezie:

‘’ Spală-te bine

să nu se vadă sângele

nu vorbi tare

și în niciun caz

să nu plângi’’

(De aici sper că am scăpat de toți cei incomozi acestei lecturi

vorba tot a mărturisitoarei-cu-limbă-de-sânge-poetă:

‘’parcă ningea de-o mie de ani

peste frumoasa țărână a patriei’’)

 

Revenind, vă spuneam

(celor care încă mai mergeți cu mine

în această repovestire a unei repovestiri poetice)

că eroinei i ‘’s-a întâmplat tot ce se putea întâmpla’’

și în ‘’noiembrie 1988’’

’’într-o sâmbătă seara

a bătut clopotul

a bătut și i-a-mpietrit limba

dintre hergheliile norilor răsărea

luna încremenită și galbenă

ca o fecioară hepatică.

 

Cu pasărea fără aripi pe umăr

mama întoarsă cu spatele

spre desișul civil și spre mine

călărea pe creasta strălucitoare a valului.

când umbra ei se sfârșea

se ivea alta dintre nisipuri’’

 

Nu putea urma decât Exilul!

 

‘’Exilul’’ și ‘’ lumea fără cuvinte’’

‘’trecerea în anotimpul rece’’

și toate celelalte mărturii aflate în cuprinsul volumului ‘’Amurguri’’,

mărturisiri curajoase ale unui suflet cum mai rar mai găsești azi,

în lumea noastră voit artificial artistică,

suflet, deci, lipsit de sofisticăriile unor convenințe ce l-ar îngreuna inutil

conștient și ducând pe umerii trăirilor sale

greutatea unei cupole de gheață.

Povestea eroinei mele îți înfioară șira spinării

și te pune pe gânduri. E fără milă și fără iertare

nici dinspre autor către sine sau personajul său

dar nici către semeni.

.

Vă invit așadar

să citiți mai departe

de cât am încercat aici să vă repovestesc!

Merită!

iar autoarei

–călătorind din amurg în amurg

cu nespusă tristețe și onestitate-

nu-i pot spune decât ceea ce știe deja:

ai într-adevăr un ‘’contract de glorie cu soarele’’

Mergi sigură ca și până acum

și nu asculta ‘’valul’’.

.

cu drag

mulțumindu-ți pentru poezia scrisă

și pentru dedicație

convins fiind

că faptele tale de tăcere și cugetare

vor continua și de acum încolo

în istorii poematice la fel de înzestrate

spre rodul și îmbogățirea celor ce vin după noi,

spre învățare și luare aminte.

.

Un cuvânt de laudă nu trebuie uitat și adresat 

și excelentei traducătoare Daniella Bullas a poemelor în limba engleză

precum și un zâmbet  graficienei Cristina Șandor

de a cărei artă sperăm să ne bucurăm cu și mai mult crezământ 

la o nouă reeditare color a cărții. 

http://cristinasandor.blogspot.co.uk/

.

.

volumul de poezie ”Amurguri / Sunsets” (Romanian/English),

autor Dorina Brândușa Landén (Suedia)

IMG_3985

.

.