cu ocazia zilei de 1 IUNIE,

tuturor nenorociților ce oprimă viața micuților,

tuturor celor ce zădărnicesc intrarea sublimului în viețile acestora,

politicienilor de pretutindeni, și da, celor români în special !

Țes viermii noapte, mamă,

și-n dudul patriei mele plouă, plouă

de dimineață pănă seara și iar

mătăsoasă e ziua binefacerii lor

cu toate surorile ei curve și urmările ce vor veni

printre fuioarele de-ntuneric și sfadă

mă ascund și zâmbesc amar, așa cum mă știți:

dement și gâlceav

om de nimic, leneș-naiv

bețiv între voi beau deloc liniștit

nemângâiat în dulcele-culcuș al vostru de lapte

și ca-n burta mamei mele renegate-mi adun

zile de zile, rugăciunile odată

și încă o dată

-totdeauna pe cele de ieri le-am uitat zilei de azi-

le spun oricum, cum îmi vin,

deh! solitar! sunt un idiot chel vopsit în albastru

în ultramarin cu sclipiri de sidef

iar gura mea e o meduză 

expusă în aerul unui circ sosit în oraș

alături de mormintele unor fanarioți noi …de tip roman

(știm, desigur unde le-a fost și le este capul

…dar chiar și așa

de ce nimeni nu ne spune nimic

de poziția verticală a picioarelor lor?!)

bolând, vomitând,

îmi sprijin fruntea de ce mai cred că se cheamă credință,

apoi de mobil (nimeni nu poate să-mi reproșeze)

încerc chiar și numărul său de urgență: 999

apoi de sandalele unui alt  ”otoman”

un expatriat de nerecunoscut acum:

 rege și poet al unui alt tărâm

Ovidiu…

și-mi spun NU!

apoi și altora spun tot: NU!

și tuturor -NUșiNU!

bând pe datorie patriotică

am înghițit destul numai vin acru

barbar cânta… (femeia aceea însă a plecat și ea demult de la noi din bar

…în străinătate

Italia, Spania, Anglia- excursii )

demența mea ca și a altor eroi din crâșmă

trece lejer de-acum de  40 %

fără sentimentalisme ușoare,

asta este și vârsta mea

nicio invidie

(nebunia ca și tinerețea nu cunoaște limite,

poezia în schimb e cu totul și cu totul altfel)

de aceea și rămâne inexprimabilă:

pe cei de 20 de ani îi rog să aștepte puțin

gura asta o sorb și voi fi gata,

întotdeauna treptele m-au obosit teribil la întoarcere,

pentru că am fost și rămân un om iubit toată viața,

ca un terorist prins târziu, duminică, în pînza ziarelor de scandal

am încă figura ștearsă a unuia care a murit demult

.simt cum mă trec fiorii fericirii alene

și tuturor le nasc fără nicio greutate, în absolut,

poeme de la dreapta la stânga

și de la stânga la dreapta,

-poemele muncii mele de trântor-

cum dracu să nu mă iubescă și

cum d-zeu să nu se ”îngrijească” de mine

când le spun cu atâta sinceritate

cât sunt de parveniți și de ipocriți

de seduși mintali și de vânduți pe o bucată de zinc

hoți, parșivi și lipsiți de sentimente

lingăi răutăcioși și neputincioși în inimă lor slabă

orbi, cum numai pruncii ar mai avea motiv să fie:

‘’-Țurțurașul mamei, hoțul tatei, 

…sărmanul meu copil născut fără suflet’’

…………………………………………………….

Grijania voastră! 

de puișori de crocodili

-născuțișialăptațidesânulunorcurve-

cum ați ajuns voi azi, toți, 

 ”domnilor”

…nici măcar golani!

.

din seria nouă ”Voodoo child”(20160