gata m-am plictisit

a şoptit poezia

 

s-a strecurat pe balcon îmbufnată ca să fumeze singură

apoi şi-a luat tălpăşiţa fără mare tam-tam

ba chiar aş zice

şi-abia asta-i cu adevărat trist

fără niciun vers memorabil pe care să-l păstrez suvenir

în multele mele foldere

 

am deschis la fel de îmbufnată fereastra şi uşile

să se risipească mirosul ei

să dispară chiar şi cea mai neînsemnată dovadă

că ne-am iubit nebuneşte în mansarde

camere de cămin

garsoniere închiriate

locuri unanim acceptate drept boeme şi lipsite de rădăcini

cum ne visam amândouă

 

în anul acela şi-n cei care i-au urmat

câţiva de-ai mei au trecut în tăcere dincolo

am găsit un oraş frumos unde femeile se vindeau în geam

iar străzile miroseau a travka

trupul şubred m-a trădat de vreo câteva ori şi eu mi-am trădat prietenii

s-au mai întâmplat în acelaşi timp nişte alegeri sau un potop

meteorologii şi analiştii politici îl plagiau pe cioran

anunţând zgomotos la televizor

schimbarea la faţă a patriei

galben

roşu

portocaliu

 

roşu roşu roşu

 

ea plecase cine ştie pe unde şi nu mai era a mea

mă durea absurd ca un picior amputat

şi totuşi undeva trebuia să fie în lumea asta

undeva trebuia să se odihnească

mi-am spus

 

aşa că într-o zi ploioasă m-am întins pe alee lângă melcii striviţi sub tălpi

şi-am stat acolo până când nu mi-am mai amintit numele

http://managementulfuriei.blogspot.co.uk/