NICĂIERI

Sunt bolnavă de-o otravă. Sunt bolnavă de-o sete
pentru care natura n-a creat nicio băutură.

Din toate pământurile ţâşnesc pâraie şi izvoare.
Eu mă aplec şi beau din vinele pământului
sacramentul său.

Şi spaţiile se inundă de sfintele fluvii.
Eu mă întind în sus şi-mi simt buzele umezite
de extaze albe.

Dar nicăieri, nicăieri…

Sunt bolnavă de-o otravă. Sunt bolnavă de-o sete
Pentru care natura nu a creat nicio băutură.

ÎN MIŞCARE

Ziua îndestulată, nu-i niciodată ziua cea mare.
ziua cea mai bună este o zi de sete.

Există desigur scop şi sens în călătoria noastră –
dar drumul este cel ce merită truda.

Cel mai bun ţel e odihna de-o noapte
Acolo unde se aprinde focul şi pâinea se rupe în grabă.

În locurile în care omul doarme doar o dată,
somnul este sigur şi visul plin de cântec.

Pleacă, pleacă! Se luminează de ziuă.
Nesfârşită este marea noastră aventură.

DRUMURI NOI

Aici sunt drumuri noi
Haideţi să umblăm pioşi
Veniţi, lăsaţi-ne să căutăm
Ceva nou, o floare frumoasă.

Aruncaţi tot ce aveţi!
Totul a ajuns şi s-a terminat
Lipsit de viaţă şi apăsător
Nevrednic de vis, de cântec şi faptă.

Viaţa este cea ce aşteaptă,
Că omul niciodată nu ştie…
Veniţi, lăsaţi-ne să uităm
Lăsaţi-ne din nou să căutăm.

ZI DE VARĂ

Marea se odihneşte în liniştea dimineţii,
niciodată nu pare a fi avut furtuni,
ca un spirit puternic
însorită-n dimineaţa calmă,
grea de reculegere – uşoară
prin forţa clarităţii.
Clară şi exactă se oglindeşte
prăpastia golaşă a stâncilor
simplă şi transparentă
se întinde profunda adâncime.
Clar ca o linie,
pur şi curat este totul
desenat cu o tuşă sigură în tihna uşoară
spălat de mirosul de sare.
Clar ca o linie
gânditoare, netedă şi curată
se răspândeşte ziua în lumina spaţiului
frumoasă ca o piatră preţioasă.

Traducere de Dorina Brânduşa Landén