Țes viermii noapte, mamă,
și-n dudul patriei mele plouă, plouă
de dimineață pănă seara și iar
mătăsoasă e ziua binefacerii lor
cu toate surorile ei curve și urmările ce vor veni
printre fuioarele de-ntuneric și sfadă
mă ascund și zâmbesc amar, așa cum mă știți:
dement și gâlceav
om de nimic, leneș, naiv
bețiv între voi beau deloc liniștit
nemângâiat în dulcele-culcuș al vostru de lapte
și ca-n burta mamei mele renegate-mi adun
zile de zile, rugăciunile odată
și încă o dată
-totdeauna pe cele de ieri le-am uitat zilei de azi-
le spun oricum, cum îmi vin,
deh! solitar! sunt un idiot chel vopsit în albastru
în ultramarin cu sclipiri de sidef
iar gura mea e o meduză
expusă în aerul unui circ sosit în oraș
alături de mormintele unor fanarioți noi
…de tip roman
(știm, desigur unde le-a fost și le este capul
…dar chiar și așa
de ce nimeni nu ne spune nimic
de poziția verticală a picioarelor lor?!)
bolând, vomitând,
îmi sprijin fruntea de ce mai cred că se cheamă credință,
apoi de mobil (nimeni nu poate să-mi reproșeze asta)
încerc chiar și numărul său de urgență: 999
apoi de sandalele unui alt ”otoman”
un expatriat de nerecunoscut acum:
rege și poet al unui alt tărâm
Ovidiu…
și-mi spun NU!
apoi și altora spun tot: NU!
și tuturor -NUșiNU!
bând pe datorie patriotică
am înghițit destul numai vin acru
barbar cânta…
(femeia aceea însă a plecat și ea demult de la noi din bar
…în străinătate
Italia, Spania, Anglia- excursii )
demența mea ca și a altor eroi din crâșmă
trece lejer de-acum de 40 %
fără sentimentalisme ușoare,
asta este și vârsta mea
nicio invidie
(nebunia ca și tinerețea nu cunoaște limite,
poezia în schimb e cu totul și cu totul altceva)
de aceea și rămâne inexprimabilă:
pe cei de 20 de ani îi rog să aștepte puțin
gura asta o sorb și voi fi gata,
întotdeauna treptele m-au obosit teribil la întoarcere,
pentru că am fost și rămân
un om iubit toată viața,
sunt un terorist prins târziu
duminică, în pînza ziarelor de scandal
și am încă figura ștearsă a unuia care a murit demult.
Simt cum mă trec fiorii fericirii alene
și tuturor le nasc fără nicio greutate, în absolut,
în aer
poeme de la dreapta la stânga
și de la stânga la dreapta,
-poemele muncii mele de trântor bețiv-
cum dracu să nu mă iubescă și
cum d-zeu să nu se ”îngrijească” de mine
când le spun cu atâta sinceritate
cât sunt de parveniți și de ipocriți
de seduși mintali și de vânduți pe o bucată de zinc
hoți, parșivi și lipsiți de sentimente
lingăi răutăcioși și neputincioși în inimă lor slabă
orbi, cum numai pruncii ar mai avea un motiv să fie:
”-Țurțurașul mamei, hoțul tatei,
…sărmanul meu copil născut fără suflet”
…………………………………………………….
Grijania voastră!
de puișori de crocodili
-născuțișialăptațidesânulunorcurve-
cum ați ajuns voi azi, toți,
”domnilor”
…nici măcar golani!
din seria nouă ” Voodoo child”, 2016
foto: Birău Petre căruia îi mulțumesc pt. fotografie!
.


2 thoughts on “Țes viermii noapte, mamă,

Comments are closed.