Ți-aș trimite, Doamne, caii mei înapoi acasă,
Pe lângă mine ei nu-și mai găsesc rostu’
Nici câmpuri să alerge, nici râuri să treacă,
Nici ceruri să-ntrebe, nici inimi să le vorbească.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei să pască.
.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei acasă,
Sub copite de ieri pământul a început să crească
Și-n șeile lor dihăniile nopții și-au făcut casă.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei să pască.
.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei acasă,
Eu degeaba îi mângâi și-i îndop cu povețe,
Zilele toate mă privesc cum mă-ntunec
Și-n ochii lor blânzi a căzut  bruma.
Ți-aș trimite, Doamne, caii mei să pască
Raiul la tine la poartă.

din seria nouă ”Elegii de la capătul lumii” ( 2016 –  )