Am patru ani și mulțumesc cerului că m-am născut
ÎN PURGATORIU DEȘI NU-I ÎNȚELEG LUCRAREA
Le mulțumesc oamenilor din jurul meu
DAR TOȚI SUNT ATÂT DE GRÂBIȚI SĂ MOARĂ ÎNCÂT NICIODATĂ NU APUC SĂ LE SPUN CEVA
Fraților si părinților mei de asemenea
ÎNSĂ ȘI EI AU DISPĂRUT MAI ÎNAINTE CA EU SĂ LE POT VORBI
aș mulțumi singurei jucări pe care o am
DAR FAȚA ÎI ESTE ARSĂ ȘI NU CRED CĂ AR FI MOMENTUL CEL MAI BUN
sau brațelor mele, sau picioarelor mele
ÎNSĂ AȘA CUM SUNT ELE ACUM, ÎNFĂȘURATE ÎN PANSAMENTE, NU M-AR AUZI
Aș putea încerca să le mulțumesc ochilor mei că văd lumina zilei
DAR PRIN NORUL ĂSTA DE CENUȘĂ TOTUL A DEVENIT EXTREM DE GREU PENTRU EI
sau inimii că bate? Poate?! Nu știu
ÎNSĂ DE CÂTE ORI ÎI VORBESC, EA TACE

din seria ”Voodoo child” ( 2016)

save_aleppo__1462118534_41-34-159-4


Share the joy
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •