Între cei care iubesc nu se poate trăi

sunt curați

ca o boală mare așteptând viitorul

cu sânii intacți și spatele descumpănit

de treaba asta bine făcută

aproape zilnică.

Nu poți pune măcar două pietre

să nu-și facă rău

într-o casă de pământ.

Ei fac alte lucruri, noi suntem

linii care-și dau seama

cunoscuți, vecini, lume.

…………………………………………………………………………………………………………………..

Zborul în care ai repetat sămânța

învinge carnea

chiar daca furiei îi e frică

vertical, de la dinți

fără ruina împrăștiată a vocii.

Omul rupt într-o singură pasăre

începe mai multe primăveri deodată

și toate la lumina nopții

n-o să se oprească pentru atât

la câțiva metri de țările calde

aglomerat și nesigur în sus

de la câteva lacrimi.

din volumul bilingv ”Caracterul triumfal al înmormântărilor cântate”

traduceri de Elisabeta Botan