avant la lettre: Happy Halloween, Rom#nia!

Suntem un popor de trădători,
delatori toți: mama, tata, verii și frații mei
niciunul din neamul nostru, unu’, nu a fost vreodată altfel,
îmi striga el cu ochi înnebuniți de băutură
…și din al tău au fost toți la fel, la fel!

Mai întâi, pe unu’ Vasile, care-i era prieten, l-a pârât tata la directorul uzinei
și mama pe vecina de la trei (pe vremea aia amândoi lucrau la cantină și aveam ce mânca)
iar eu îi ascultam cum își povesteau toate astea între ei, dimineața,
în bucătărie, în timp ce mîinile ni le încălzeam ținând cănile fierbinți cu lapte,
și din ziua aceea am început și eu să-i pârăsc la școală pe toți
și tot așa mai departe …în liceu și facultate
iar tu trebuie să fi făcut la fel…la fel, la fel! îmi striga, privindu-mă cu ură.

Și eu trebuie să fi făcut la fel, la fel?! – îmi spuneam
în timp ce, amândoi stam ca abia ieșiți din omidă și beam față în față
cercetându-ne. Eu îi priveam pielea întinsă ca o umbră peste față,
continuându-se peste paharele de whisky și pe vitrina barului apoi,
de unde sticlele toate mă priveau numai și numai pe mine
cu ochii lui holbați și cu genele lui stufoase de cowboy…
așa că am spart iute un pahar de marginea tejghelei
și sărindu-i în piept, doborându-l, am început să-i crestez 
și să-i trag pielea de deasupra sprâncenelor
că să pot vedea, pe sub mască, culoarea adevărată a omului 
care-mi vorbea: la fel, la fel, la fel…
.

din seria ”Voodoo child” (2016)