Câte zboruri nu s-au înregistrat pe cerul inimii mele,
 tot atâtea poeme!
 Dar nu le veți cunoaște niciodată!
Cum nu veți ști nici numărul celor rămase și nepublicate 
 și nici pe celelalte ce mi-au murit în brațe.
 Deși pe toate le-am iubit...cumva!

.

Vezi, eu ți-am spus!
acest Poem este cel mai bătrân poem al meu
și chiar dacă nu e scris de mine, el rămâne cel mai iubit!
De aceea îți spun: ‘’ Ai grijă de el!’’
nicio clipă de neatenție nu ne este permisă,
niciun răgaz, picioarele lui duc toți anii mei de străduință
și am tot încercat. E normal, deci, să-i fie greu
și trupul să-i tremure.
Ai grijă când urcă și ai grijă când coboară,
Ai grijă, îți spun, când, unde și cum se odihnește
Și la ce izvoare se adapă.
Un poem ca el niciodată nu se mai poate rescrie,
iar viața lui se află în orice secundă în pericol de moarte

Vai! Uite!
…chiar în timp ce-ți vorbeam a căzut
ca un copil s-a împiedicat și s-a lovit cu fruntea de cer
părul lui alb, pletele sale care mi-au însoțit nopțile de îndoială și trudă
acum sunt roșii de sânge.
Craniul lui ca-n poza asasinării unei enciclopedii ne vorbește.
Ce ți-am spus eu, Muză! Ce ți-am tot spus eu, Mamă!
Poemul meu bătrân, iată-l, se întoarce cu fața spre mine și îmi zâmbește!
(cum de mai au putere bătrânii să facă asemenea gesturi,
să vină moartea să-i doboare și ei să zâmbească?!)
Sunetul craniului lui spart ca un munte se ridică în fața mea
sunt fără scăpare, și era cel mai bun și mai nobil dintre poeme
cel mai frumos, cel mai bătrân
și-l adoram cum numai etruscii își adorau poezia.
Înăuntrul rănilor sale materia încă-i mai pulsează,
atât de îndrăgita materie, și-i văd ca pe niște arcuri electrice
ultimele sale sinapse indicându-mi drumul.
Ce ți-am spus eu, Mamă, să nu mi-l pierzi!
Tu, Muză a mea, tu, născătoareo, fără inimă și fără de Dumnezeu!
n-ai avut grijă de cel mai iubit poem al meu
și-n sunetul morții lui azi mă-ngrop și eu.
Cu țeasta înainte mă voi înfige-n munte ca într-un zid- 
e ultima mea șansă de-a ne respecta deplin:
Lovind sunetul căderii lui cu Toată Iubirea Mea!

05.10.2016

din seria nouă ”Elegii de la capătul lumii”

foto de Emanuel Stoica – ”Crist” (din colecția autorului)

.