Și dacă azi îmi calcă pașii, pe unde au fost și ieri,
Și-n margini de risipă doar umbra lor salută,
De ce să mă cutremur și trist de ce să fiu?

Și dacă astăzi cad, cum am căzut și ieri
Și printre râpe serbezi, durerea, mă biciuie din nou
De ce să-mi fie frică și trist de ce să fiu?

Și dacă toți ceilalți, cum au făcut și ieri
Cum nu se poate spune, vor zice despre mine
De ce să-mi tulbur firea și trist de ce să fiu?

Și dacă singur bând cu noaptea când se-ngână
În patul meu, același, mă voi culca iar singur
De ce să-mi plâng de milă și trist de ce să fiu?

Dar dacă gându-mi pleacă spre același vis mereu,
Și-n orizontul lui eu voi ceda măcar o clipă,
Atunci să-mi fie frică și atunci să mă cutremur,
Atunci să-mi plâng de milă
Și tulburat și trist 
Să fiu… doar eu.

.

din seria nouă ”Elegii de la capătul lumii”

.

FOTO: Mădălina Grama-Toma