La Amsterdam, autor Mirela Adriana
 
Una a adormit in leaganul Neliniştii
Crezând că marea îi străbate părul.
Unul a adormit învârtindu-se în Oboseală
Crezând că doarme în tricoul negăsit.
Oboseala venea de la reproşuri mute
Strecurate prin cuvinte neutre.
Oboseala venea de la gânduri vlăguite
Oprelişti rupte în calea Neliniştii.
În interiorul unei case, când te trezeşti, există contradicţii inerente:
Una se teme, Unul se pierde.
Şi epica vieţilor lor se scrie latent.
Ar vrea să înceapă
Ca şi cum nu ar exista trecut.
Deşi, există amintiri comune
Interesante.
La Amesterdam,
Erau acvarii cu nereide
Expuse privirii, la Amsterdam.
La Amsterdam, la Amsterdam
La Amsterdam, există amintiri comune
Banale.
La Amsterdam,
În ploaie casele se înclină.
La Amsterdam, la Amsterdam,
Şi un pescăruş străin de ei
Mai zboară.