desi le stiam si le mai invatasem de cate ori, iata ca acum din nou am reinvatat toate acestea…asa, ca la clasele primare:

Eu am reinvatat urmatoarele din intamplarile ultimelor zile:

  1. ca politica nu ar fi o curva, ci numai românii se dovedesc asa de cate ori o mimeaza.
  2. rautatea la semenii mei si limbajul lor – si al meu, desigur- ia intotdeauna o colaratura ciudata, intensa- maronie si grea- in dizarmonie cu sufletul lor, insa in relatie directa cu ceea ce nu vor sa accepte sau vor sa ascunda sub pres.
  3. tb. acceptat ca un destin fatal ca România va zace in continuare in aceasta mocirla si promiscuitate de genul ” nici foarte rau dar nici bine”- si nu mai are si nici nu va avea vreo sansa sa-si revina in urmatorii 30 de ani (ce numai Brucan sa fi fost cu din astea) daca nu va suporta ori un mare cataclism natural ori economic sau un razboi. Din pacate…
  4. azi gustul pt.miciuna si furt – hranit si crescut in anii comunismului- a capatat valente de neinchipuit si s-a instituit cu rang de lege: nerusinare indiferent de domeniul de aplicatie.
  5. stomachul ramane stapanul absolut al natiei, ZEUL ei.
  6. e usor azi sa vorbesti in România despre orice mai putin despre comunism si comunisti, spre deosebire de fratele ei, nazismul… desi eu nu vad nicio diferenta intre ele.
  7. nu poti provoca o scarba mai mare și o tacere mai adanca din partea românilor decat prin a le prezenta cate ceva din istoria martirilor in inchisorile comuniste.
  8.  au votat si au ales 27 de ani drumul cel mai rusinos si mai usor si prin urmare o vor face la fel si in urmatorii 27 de ani fara vreo grija.
  9. viitorul generatiilor ce vor urma il lasa pe românaș absolut indiferent- astfel, ei nu mai au -bietii de ei- nici un fel de sentiment, raportare sau emotie in relatie cu trecutul istoric al patriei- in afara, desigur, a duiosiilor dacice, cu cat e mai indepartat cu atat mai bine- si nici cu viitorul. Iar prezentul e perceput ca un fel de maidan destinat placerilor de tot felul.
  10. relatia de catătenie in statul român a devenita hilara: la un capat se afla un concentrat de esenta mafiota, iar la celalalt capat, un nebun care poate gusta orice fara sa-ntrebe ceva. Un nimfoman pregatit doar pt talk-show.
  11. elitele si ce a mai ramas din ele, doar mimeaza in ton cu melodia zilei depasind linistea generala numai printr-o nota, atat. Asta e tot ce pot da acum, atenti si atat cat sa nu iasa din pagina ”rezultatelor” la stiri .Dezastrul este deci acceptat ca atare de toti si usor-usor fiecare se va aseza in bancuta lui, daca si numai daca, aceasta starneste suficienta invidie in ochiul celuilalt. Altfel se vor intampla jocuri de culise intre intelectuali. Nu ne bagam ca iese cu foc!
  12. ”fa-te frate cu dracu’ pana treci… ” ramane axa strategica, precum si cel cu sabia care.. ( semn de ”furtuna si sabii”, aici)
  13. biserica se indeparteaza prin inaltele ei fețe si deja au ajuns pe Luna si cu acumularile dar si cu nesimtirea, iar in ce priveste raportul confesional dintre amarat si preot sunt foarte convins ca in scurt timp se va produce online contra cost prin intermediul unei aplicatii diriguite chiar de forul Patriarhiei Bisericii Ortodoxe. Altfel si ea, dupa modelul bisericii tutelare moscovite, isi pregateste si isi antreneaza propriile trupe de elita…just in case (vom mai auzi despre asta)
  14. desi s-a furat destul inca mai e loc in tarisoara noastra: pt ca orice va face si de acum incolo, ori mana stanga, ori cea dreapta, una va sta mereu in asteptare ca sa fure.
  15. va continua exodul tinerilor spre orice, numai sa scape de Romania. Odata ajunsi afara acestia – nu toti- nu vor fi nici mai buni si nici mai rai decat parintii lor si vor face acolo doar atat cat sa supravietuiasca, desigur injurand tara gazda.
  16. individual putem avea varfuri, putem fi si nu putini chiar sunt, geniali, insa impreuna, ca popor, vom functiona prost cum am facut-o si pana acum- nu intru in detalii, doar spun ca ne lipsesc anumite ”esentiale” care nu se fabrica peste noapte: respectul si as spune chiar pasiunea pentru ”libertate” ar fi una dintre ele, alaturi de ”civism”. (nu am spus ”cinism”, ca din asta si umor avem cat sa dea pe afara din paharul natiei)
  17. daca Brancusi s-ar intoarce si dupa o suta de ani ne-ar gasi tot asa, neschimbati: si mai saraci si mai prosti.
  18. institutiile de stat functioneaza dupa regimul in care in copilarie, noi, ne ne zideam jocurile: prin imitatie…va mai aduceti aminte cum ne jucam ”de-a tata si de-a mama”? ei bine, acum asta a devenit un joc rusinos, ca tot veni vorba (nici eu nu l-am jucat bine)
  19. ..ma opresc aici pt.ca imi dau seama ca am invatat mult prea multe ca sa le pot tine minte o perioada lunga de timp si deci le voi uita in scurt timp ca si pana acum 🙂    Si asta e o alta caracteristica a poporului român- uita usor lucrurile trudite, nu ce a muncit el , individual si cat s-a straduit pt. copilasul lui, dar ce tb sa faca pt. tara si pt. drumul asteia inainte… asta deja il ia cu bautura de cap si ramane numai asa, ceva ca o ceata sa-i mai revina in zilele alea de 1 Dec. si cand se mai da el mare patriot- la fel si cu literatura-  cu youtubul in nas pe melodia ” noi suntem români”.
  20. insa, aia cu ungurii si cu bacancii soldatilor români care au mai rasunat odata in Parlamentul maghiar, nu o uita niciunul nici sa-l bati…deh, fiecare popor cu memoria sa selectiva
  21. de asemeni si cu evreii -numiti ”jidani”, asta la fel va ramane pe veci , spre rusinea noastra. Doar cu tiganii o vom mai da si o dam usor la pace… pt. ca ne stim acestora, cumva, ”superiori”. De ce si de unde atata siguranta, iar nu stiu pt. ca la furt si la case stam la fel. (poate doar metoda sa difere ..in fine)
  22.  si cu strainul, in genere, pe care sa-l manance ciorile, nimic schimbat…doar ca ..ei bine si aici e aici: se pare ca românului ii place mana ferma pe spinarea lui….si asta e si radacina raului si pasiunea lui pt. un tiran, tar ..orice, numai sa fie si sa-l simta ce e cel mai mare talhar ..peste viata lor
  23. ah! si sa nu uit: nu te pune cu românul ca e nemuritor (fals citat dupa un prieten) si inca un lucrusor: are o memorie perfecta cand vrea cuiva sa-i faca rau.
  24. iar cu educatia am lasat-o domol, cat mai domol,  pt. ca, nu-i asa, cine si ce  sa vrea de la noi?!

of, bietul meu popor

Un prieten (pe care nu-l cunosc, dar asa e acum in epoca moderna) imi spunea ieri pe facebook ca suferim de ”sindromul Stockholm” ca popor…

Pai da- si aici urmeaza poanta, ca asta ne place la nebunie si tot jurnalismul e full de asa ceva -cum naiba sa nu suferim cand noua ne plac NUMAI lucrurile stiute si cutiutele mici! Asa, ca sa fie confortabil…

P.S.  textul desigur mi-a fost ordonat de Soros si de altii din teoria conspiratilor pt. papagali! 

 Publicat întâia oară: 14 Dec 2016 @ 20:50

mai jos doua texte care tb. citite, zic eu: 

  1. Mircea Eliade. ” Să ne închipuim că…”, 1934Este un lucru foarte instructiv şi în acelaşi timp foarte amuzant, să-ţi închipui ce s-ar fi întâmplat dacă anumite personaje ilustre ale lumii moderne s-ar fi născut şi ar fi trăit în ţara nostră. E de la început greu de spus dacă s-ar fi putut manifesta şi ar fi putut crea. Nu mă îndoiesc că un Klages, sau Prinzhorn, un Heidegger sau Haberlein ar fi fost consideraţi drept farsori sau de-a dreptul nebuni. N-ar fi obţinut nici măcar o asistenţă universitară. Cărţile lor filosofice, dacă ar fi găsit bani să şi le tipărească, ar fi fost trecute sub tăcere, apărând drept simple farse, istericale sau lirisme vagi. (Rezistenţa întâmpinată de profesorul Nae Ionescu din partea filosofiei oficiale a universitarilor-este, sper, plină de învăţăminte.)Dar ia închipuiţi-vă apariţia unui Masaryk printre noi. Nu mă gândesc, Doamne fereşte, la o preşedinţie de republică-ci pur şi simplu la activitatea lui politică. Cum ar fi fost tratat un asemenea om, care nu a aceptat să renunţe o singură dată la cinstea şi filosofia lui? Cum s-ar fi prăpădit de râs deputaţii şi gazetarii de un biet profesor sociolog, care vrea să guverneze ţara! Câte caricaturi nostime n-ar fi apărut în revistele noastre, scrise în întregime de oameni peste fire de deştepţi! Ce vorbe de duh nu i-ar fi fost spuse de către oamenii „practici”! Ar fi fost insultat şi calomniat ca oricare alt ministru.Heidegger ar fi fost ironizat la Capşa şi ar fi fost declarat schizofren. Jacques Maritain ar fi avut caricatura pe o pagină întreagă în „Cuvântul liber” (ar fi fost şi el „fascist”) Iar pe Papini l-ar fi întrebat oamenii câţi bani a luat ca să se convertească…Când ar fi vorbit Unamuno-românii noştri ar fi spus clipind din ochi, cum numai ei ştiu să clipească: „Face pe nebunul!”Când ar fi scris Hamsun o nouă carte s-ar fi şoptit:” ăsta e ăla care se crede geniu!”Iar despre Aldous Huxley s-ar fi spus că e un simplu gazetar…
    Dar de ce să mergem atât de departe? Închipuiţi-vă că profesorul Rădulescu Motru, cel mai înzestrat şi cel mai realizat intelectual al generaţiei sale , ar fi ajuns într-o zi ministru în ţara românească. Cred că nu există înjurătură pe care n-ar fi primit-o, cu toată blândeţea şi onestitatea sa proverbială.
    Oricine se ridică în această ţară a noastră, trebuie să fie murdărit de sus până jos. Mentalitatea politicii româneşti nu poate accepta oameni puri, oameni integri. Şi această mentalitate politică a pătruns în toate activităţile, stăpâneşte toate creierele.
    Nu de ieri de azi, ci de zeci de ani. Prin 1870 , Haşdeu era înjurat că e cumulard şi hoţ. Câţiva ani mai târziu, Cihac, „demonstra” în „Convorbiri literare” că Haşdeu e un incult ordinar, un simplu impostor.
    Lucrurile acestea au fost foarte obişnuite la noi, de la începutul culturii noastre moderne. Pamfletul politic a fost singurul gen de pamflet cunoscut şi practicat cu pasiune, chiar între savanţi. Când doi savanţi români se ceartă, fiţi siguri că fiecare neagă celuilalt orice urmă de ştiinţă. Nu mai e vorba de critică, de ajustare, de completare-ci pur şi simplu bătaie ca la mahala.
    Domnul Iorgu Iordan, profesor universitar la Iaşi, a publicat în 1921 în „Arhiva”un studiu în care încerca să demonstreze că domnul Ovid Densuşianu, „nu ştie să distingă părţile unei propoziţii, adică nu cunoaşte subiectul, complementul etc…,dintr-o propoziţie.” Va să zică, domnul Densuşianu este un ignorant pur şi simplu care n-ar fi trebuit să treacă clasa a-I-a secundară… Cam aşa se face „pamfletul” şi „critica” între filologii noştri.
    Dar aceasta nu e o excepţie. Toţi românii fac la fel. Nu există nici un fel de jenă, în faţa unor anumiţi creatori, a unor oameni care şi-au făcut, cel puţin la o anumită vârstă, dovada capacităţii lor. Poţi şti cât de multe lucruri, poţi descoperi cât de multe adevăruri, poţi ajunge cât de sus în stima elitelor-nimeni nu reacţionează, totuşi, când eşti terfelit, eşti anulat sau calomniat.
    Cine a fost mai calomniat în ţara românească decât profesorul Iorga? Nimic din câte a făcut N. Iorga pentru noi-nici munca lui, nici profetismul lui, nici geniul lui-nimic nu l-a putut înălţa deasupra noroiului, nu l-a putut imuniza contra atacurilor şi calomniilor.
    Mă întreb câteodată ce trebuie să faci în România ca să-ţi poţi convinge semenii că ai făcut într-adevăr ceva. Şi că ar fi o infamie să fii atacat şi murdărit…Cred că orice ai face, e inutil. Acelaşi noroi te aşteaptă, ca şi pe cel din urmă dintre tâlhari. În privinţa aceasta, există o perfectă unitate de opinie în România Mare…
    Şi cu toate acestea, ăştia suntem şi cu asemenea material uman trebuie să facem un om nou. Să nu disperăm niciodată.
    Este cu atât mai aprigă misiunea noastră, cu cât românii sunt mai deştepţi! Şi sunt teribil de deştepţi şi de independenţi…
    15 decembrie, 1934
    (Din vol. Mircea Eliade- Profetism românesc, 2, România în eternitate, Editura „Roza vânturilor”, Bucureşti, 1990)

    2. Nick Sava, ” Păpuşarii”, 2011

    Asistăm zilele astea la Marele Război Naţional împotriva Corupţiei. Nu toată corupţia, slavă Domnului – ci doar cea a lucrătorilor de la Vamă. Probabil se va întîmpla ce ne „prevesteau” ofiţerii că s-ar întîmpla în caz de război: „Voi, Tilică, sunteţi carne de tun. Se anticipează că 80% din cazualităţile primelor luni de război veţi fi voi: slab echipaţi, fără muniţie, cu arme vechi, neinstruiţi, fără instinct de supravieţuire. Cei ce vor scăpa, vor prinde sfîrşitul războiului…” Nu spuneau care va fi acel sfîrşit. Nici cum va fi. Luîndu-mă după rezultatele „războiului din Faulkland”, dar şi a patriotismului românilor, probabil „duşmanul” se trezea, peste noapte, cu ceva peste două milioane de prizonieri „de război”, de nu ar fi ştiut pe unde să le găsească mijloacele de subzistenţă impuse de acordurile internaţionale…

    Tot aşa, probabil „cauzalităţile” acestui război împotriva şpăgarilor de pe vamă vor cuprinde tocmai pe „tilică” de vameş şi poliţai de vamă. Asta pînă vor interveni „greii” de la sindicate, de la partid, de la Guvern, de la Magistratură, ca să limiteze „pierderile colaterale” – tocmai ei înşişi. Vor pierde de-alde tilică ceva bani, cîţiva îşi vor pierde joburile, unii vor pierde chiar casele şi, mult mai important, relaţiile – dar lucrurile se vor linişti curînd. De ce asta? Nu numai din cauza intervenţiei „greilor”, ci din solidaritatea nepotrivită şi neavenită a „întregului popor” cu cauza bieţilor şpăgari.

    Ei au deja o mare înţelegere din partea românului. Uf, dacă nu şi-ar fi exhibat viloaiele, maşinile, averile… Oricum, fumătorii ţării (aici putem considera circa 60-70 % din populaţie, de la copilul de 5 ani pînă la baba de 80) poartă o aprinsă recunoştinţă celor care le alimentau viciul. Cu banditul ăla de Guvern pus pe scumpit ţigări, cine mai avea grijă de banii lui? Cumpărînd de la întreprinzătorii balaoacheşi din cap de piaţă (sau scări), îi rămînea muritorului de foame român şi de-o cinzeacă… Teama ce a cuprins în aceste zile pe vameşi şi contrabandişti deopotrivă a lăsat pe vicioşi fără tiutiun, rămaşi pe mîna Guvernului – arză-l-ar focu! Alături de pleşcarii ce cumpărau prin pieţe produse „moldovineşti” de contrabandă, vor începe în curînd să murmure, cerînd clemenţă pentru eroii lor de pe graniţă. Cum tot politicianul ştie că această masă va vota tocmai cu partidul care va promite că astfel de acte „de Justiţie” nu se vor mai întîmpla în viitor, probabil toţi se vor replia. De unde şi credibilitatea unui Blaga…

    Desigur, şpăgarii au, cel puţin virtual, susţinerea Opoziţiei. Pentru a nu avea timp lumea să începă să se întrebe de ce ei nu au făcut nimic în cei 21 de ani trecuţi de la revoluţie, se grăbesc să acuze Guvernul că EL nu a făcut nimic de cînd e la putere. Ba chiar ştia problema „de cel puţin şase luni”. Într-adevăr, cum e posibil ca SRI, CSAT, Guvern, Preşedinte etc. să nu ştie de problema din Vamă – cînd absolut tot poporul o ştie de ani şi ani? Era un fapt universal acceptat. Cînd am intrat prima dată în ţară (în 98), nu înţelegeam de ce sunt puricat – dar nu m-a deranjat, nu mă grăbeam niciunde. Cînd, în 2002, am participat la o excursie în grup şi am trecut graniţa cu bulgarii, şeful de grup a oftat, amărît: „probabil de la tine nu scot niciun dolar, cei ce trăiesc Dincolo nu înţeleg chestia cu şpaga.”. Nu a scos, dar avea dreptate: nu înţelegeam de ce trebuia „să scoată”. Am aflat ulterior – pentru vameş. Ceilalţi români din grup mă priveau cu ură – trebuiseră ei să contribuie partea mea…

    Prin 2005 am stat de vorbă cu o româncă venită în vizită la o rudă (în Canada), numai întîmplător lucrătoare la Vamă. Ştiind că noi „nu contăm”, a povestit mai multe… Aşa am aflat ce mai e prin Vama Românească. Marea ei problemă (a vizitatoarei) era: de unde să scoată 350 de mii de euro în cîteva luni? O colegă (aflată pe graniţă) scosese la vînzare un sfert din proprietatea ei într-o staţiune turistică de interes judeţean. Ea, nefiind pe graniţă, nu avea atît de mulţi bani… Oricum, ea ne-a spus că vameşii ştiau că s-a schimbat partidul la guvernare prin metodele tot mai sofisticate de adunat bani. Dacă primii, pesedeii numiţi pe atunci fesenişti şi pedeserişti, se mulţumeau să vină cu maşina şi să deschidă portbagajul (în care vameşii puneau blugi, cafea, ţigări, băuturi), cei din Alianţă aşteptau lucruri mai „fine” (parfumuri, ceasuri, mai o sculă audio-video). Revenirea pesedeilor a adus o „revoluţie”: valiza cu bani. Nu se mai deplasa „şeful” tocmai de la Bucureşti, trimitea un curier. AD+A a adus o „îmbunătăţire”: valiza a devenit metalică, precum cele din filmele cu mafioţi. Trebuia umplută cu euroi, deja… Ce schimbări au adus alegerile din 2008, nu mai ştiu.

    Este evident că toate partidele au profitat de aceste relaţii pe care le aveau cu vameşii. Nu ştiu dacă personal, umfîndu-şi buzunarele, dar sigur „partinic”, umplînd cuferele de partid. Banii sunt buni, mai ales în alegeri. De ce altfel bătaia de peşte aruncat pe mal a pesedeilor şi peneleilor: de şase ani li s-au mai tăiat din surse. Nu numai că nu au cufere pline, dar au mari datorii! Vin alegerile şi atunci, în afară de promisiuni (care pot fi date „investitorilor”, dar nu ţugulanului de alegător!) nu vor avea „logistică”.

    Cu foarte puţine excepţii, românii au o istorie de cel puţin 60 de ani de hoţi şi şpăgari. Una din mijloacele de a ţine oamenii în ascultare era tocmai „închiderea ochilor” – ne-o povesteşte şi Herta Muller. Muncitorii erau aproape îndemnaţi să nu plece cu mîna goală de la serviciu. Nu înseamnă cu securistul nu ştia, că portarii nu ştiau, că direcţiunea nu ştia. Furtul de la locul de muncă era chiar cuantificat, înregistrat! Cînd cineva era „prins”, puteai să te întrebi „ăsta pe cine a supărat?” De obicei i se dădea drumul – dar rămînea cu teama, cu „recunoştinţa” faţă de securitate şi partid… Probabil la fel păţeau şi politrucii. Nu numai că se trezeau cu averea ascunsă în pereţi „sustrasă”, ci erau legaţi şi mai bine de Stăpînire. În zilele revoluţiei, mulţi din aceşti politruci de prima linie au fost arestaţi, rămînînd fără averile ascunse. Nu au avut niciodată curaj să reclame. Probabil, „teroriştii”…

    Iar cei ce menţineau acest climat de şpăgăraie, furt, nemuncă, incompetenţă, nepotism – într-un cuvînt, un fanariotism roşu de mahala (ca să folosesc o sintagmă a unui prieten, Nardi Oprea) erau securiştii. Ei învăţaseră nu numai manipularea oamenilor, a maselor, dar şi acumulaseră un spirit de antrepriză „sălbatică” pe care abia aşteptau să o pună în practică – pentru propriul lor folos. De aceea l-au debarcat pe Ceauşescu, împreună cu tot sistemul lui „socialist”. Îmi permit să cred că toţi post-comuniştii, de orice culoare, de la Iliescu, Năstase, Câmpeanu pînă la Crin, Orban, Blaga şi Băsescu, nu sunt decît sculele lor. Ei continuă să stea în dos, păpuşari ai vremurilor noastre.

    Tilică va plăti întotdeauna, va fi o simplă cazualitate. Nu întotdeauna nevinovată, deloc „colaterală” – dar el nu este decît puntea la care se dă foc pentru a-i salva pe „grei”. Aceşti vameşi şpăgari, sau alţii, similari lor, vor reface reţeaua. Nu e lipsă de „cadre” – un articol de ziar scria de zeci de ţărani care duc pachete de ţigări pe graniţă. Cum poţi limita fenomenul, cînd sunt implicaţi locuitorii a sate întregi? Întreg neamul participă la operaţiunea de contrabandă, şpagă, furt, spoliere şi murdărire a statului. Nu ştim mai bine, principiile nu ne hrănesc, nici nu dau o vilă în locul unui apartament de bloc. Tot ce putem spune, probabil fiecare dintre noi, este „nu îmi vînd ţara chiar pe nimic!” Şi în spatele nostru stau Păpuşarii, cei care au iniţiat planul de formare a Omului Nou. Probabil de la început au avut grijă să ne doteze cu sîrmele de care pot ei trage…

    textul aici: http://nicksava.falezedepiatra.net/?p=1007