iată, un alt lucru pe care mi-l doream înfăptuit de mult și pentru care până ieri nu-mi găsisem suficient timp, o prostie desigur, dar către care, ceva mă atrăgea mereu provocându-mi un apetit dureros, îmi tot revenea în gând : aparent o încercare de citire rapidă a întregului volum spre folosul celor extrem de grăbiți, dar în fapt, un alt mod de-a îmi ucide creația, considerând azi, toată acea încercare poetică, ca fiind insignifiantă și mai ales (cu mult mai grav), o batjocură la adresa unui ideal poetic ce odată ajuns virgin și fragil în mana autorului de față, acesta s-a nărăvit asupra lui din trufie omenească, mutilându-l.

Potpuriu poetic

la volumul ‘’suntem cameleoni’’ (2016)

desigur unul dintre multele variante posibile!

“We are like chameleons,

we take our hue and the color of our moral character,

from those who are around us.”

(John Locke)

Secunda dintâi ți-o cer,
emoțiile ne părăsesc
și inima…a lui și a mea
of! luna mea ca țara mea!
flămând…în libertate;
dar iată-mă din nou …gata de drum
‘’Fuck you all!’’
voi nu v-ați petrecut cu mine nopțile pe acele înălțimi
dorind regăsirea,
sau poate se și-ntâmplă deja
și nu mai am mult,
prietenii știu ce zic:
’’vremea bujorilor a trecut’’
toți cedri se-nclină
și moartea nu va stăpâni nimic
numai pâinea va rămâne să se așeze mereu, cu grijă, peste poemul scris.
Povestește-ne, Speranță!
la…patru ani, două ore și treizeci de minute
cum singură în deșertul omenesc
sperând în nimic ce nu se-ntâmplă
te-ai îngropat în mormânt!

Azi e ziua neamului meu de zburătoare,
și spre înțelepțirea generațiilor ce vor veni
nu noi am inventat minciuna:
’’Law for the rich people’’
ca o gară străpunsă de vânt
stăm așa…
umanitatea sângerează și ea,
iar eu simt cum îmbătrânesc dintr-odată:
‘mai bine
uitarea fără vise,
mai bine tăcând
să-mi ascult dumnezeii
respirând vii lângă somnul meu
…fără rușine
:suntem cameleoni

.