iată, un alt lucru pe care mi-l doream înfăptuit de mult și pentru care până ieri nu-mi găsisem suficient timp, o prostie desigur, dar către care, ceva mă atrăgea mereu provocându-mi un apetit dureros, îmi tot revenea în gând : aparent o încercare de citire rapidă a întregului volum spre folosul celor extrem de grăbiți, dar în fapt, un alt mod de-a îmi ucide creația, considerând azi, toată acea încercare poetică, ca fiind insignifiantă și mai ales (cu mult mai grav), o batjocură la adresa unui ideal poetic ce odată ajuns virgin și fragil în mana autorului de față, acesta s-a nărăvit asupra lui din trufie omenească, mutilându-l.

.

Potpuriu poetic

la volumul ‘’Voinicul în piele de javră’’ (2015)

desigur unul dintre multele variante posibile!

”Plecă Aftandil și colindă lumea-n lung și lat,

dar nu îl găsi pe viteazul în piele de tigru.”

(Șota Rustaveli, ”Viteazul în piele de tigru”)

.

Eu sunt omul de stâncă născut nicăieri,
nu am mulți frați
la vreme de beție și de nuntă
călătorind cum călătoresc zmeii vara,
fără prea multe cuvinte,
cariu în lemnul iubirii
și inimă-n piele de javră,
pe obraz mi-a înflorit stigmatul rușinii
mama voastră de comuniști
într-o lume născând neîntrerupt valuri
eu încă sunt pe stradă,
ogarul lui Dumnezeu,
nările mele spre suflarea-Ți cerească se roagă!
taman azi când norii sunt atât de negri
…numai distanțe.

Nu am avut prieteni, știi bine
mi-am parcurs jumătate din spațiul singurătății
fără haită, până-n noapte,
și toate se-ntâmplă
sunt extrem de reale’
of! nu credeam că se poate și mai singur
ce aproape vă simt:)
”Hai s-o facem!”
(suspansul întotdeauna mă disperă
niciodată nu am avut răbdare să văd un film cap-coadă)
ce dezastru provoacă dependența
Biet animal adulmecându-şi încă pe ape sălașul,
scrijelind zi şi noapte în carcasa unui mort.
De-acum nu-l mai pot minţi ca altădată…
S.O.S! animal la apă,
voinicul în piele de javră

.