iată, un alt lucru pe care mi-l doream înfăptuit de mult și pentru care până ieri nu-mi găsisem suficient timp, o prostie desigur, dar către care, ceva mă atrăgea mereu provocându-mi un apetit dureros, îmi tot revenea în gând : aparent o încercare de citire rapidă a întregului volum spre folosul celor extrem de grăbiți, dar în fapt, un alt mod de-a îmi ucide creația, considerând azi, toată acea încercare poetică, ca fiind insignifiantă și mai ales (cu mult mai grav), o batjocură la adresa unui ideal poetic ce odată ajuns virgin și fragil în mana autorului de față, acesta s-a nărăvit asupra lui din trufie omenească, mutilându-l.

.

Potpuriu poetic

la volumul ’’Voodoo child’’ (2017)

desigur unul dintre multele variante posibile!

”Cause I’m a voodoo child, Lord knows I’m a voodoo child’’

Jimmy Hendrix – Voodoo Child

.

Am visat că nu mai visam!
nimic n-a ajutat și-mi este clar acum:
gura spurcată mi-am zidit-o cu lut,
-numai depărtarea ajută motoarelor morții-
deși gura ne arde,
deși inima urlă
însă ce-a fost mai greu a trecut,
un fel de rodii din carne și sânge împodobite cu pene verzi-galbene de struț
Apoi, ca nou,
dezinfectat,
de 2500
sau de 4200 de ori’
în dudul ţării mele plouă, plouă
și am ales pușcăriași!
Tot ce am trăit până la 47 de ani nu a fost viață,
zis-a arhanghelul către mine:
De voi găsi în cetatea ta cincizeci de drepţi
numind cinzeci de martiri căzuți în temnițele comuniste
voi cruţa pentru ei toată cetatea
şi tot locul tău„.
vinul vieții însă se cere de-acum
băut în altă parte
Ierusalime, Ierusalime, cetate a mirilor arşi
ca într-un final de film mut
am ajuns unde eram…
Oh, tulbure speranță,
fără acoolul tău aș fi murit de mult
și cel mai bun prieten și singurul care m-a înțeles;
voi încăleca așadar din nou norii
ca-ntr-un somn absolut hipnotizat
și câte zile să nu mai petrec și câte nopți să nu mai adorm
printre ruine, cu mâinile asudate?
Extensia și transferul meu fragmentat
”când am fost eu și când a fost el?”
delatori toți: mama, tata, verii și frații mei
fericit, Robinson Crusoe și Viața Lui,
ochii mei n-au putut vedea niciodată nimic altceva
în Antarctica mea.
și ca pe-un platan de pick-up
nomadul în trupul meu cu sila,
mirosind a mohor proaspăt cosit,
…chiar în timp ce-ţi vorbeam, a alunecat
lumea nu s-a bucurat
Acesta e și poemul vieții mele!
Nu e nimic de viața noastră, iată-ne ajunși și aici,
înveșmântați în alb și negru, două păsări de ceață
așteptând îmbrățișați, aproape dispărând în acest sanatoriu,
pe această banchiză murdară de zile și nopți,
ca două statui grosier copiate după Rodin
naufragiate pe mozaicul unui ocean de gheață
cel puțin bătrânețea…dacă nu și mai mult:
voodoo child

.