Și dacă, după cum o știi,
simțirea mea întreagă
săpată-i ca o scoică
în falnic trunchi,
și aruncată peste ape…

Și dacă-n valsul ei de lotcă,
nebun cu inima-mi amară
amețitor dansând,
voi plânge singur ca o fiară
primejduind serenitatea mării
și pacea zborurilor din zare…

Și dacă-n rada portului ce tace
cu soarele și cu mirosul lui de alge,
zâmbindu-ți în ferestre
nu voi ajunge iară,
îți voi trimite-n schimb într-o caleașcă,
mulțimea florilor din lume
de dorul meu
doar ele
să-ți vorbească.

din seria nouă ”Elegii de la marginea lumii” ( 2017)

.