Într-o sâmbătă liniștită, în Tulsa, Oklahoma
Un poet rus moare, zâmbind în visul lui.
Toata viața a așteptat primăvara
Dar primăvara nu a sosit niciodată, doar sunetul
Sunetul vântului fluierând printre copaci
mai puțin ai unei păduri decât ar părea
O înaltă fantomă părăsind albul pat de spital
Unii zic că poezia sa era ca o supă poetică
Dar eu spun ca poezia sa era un zmeu uriaș
Zburând pe aripi mărețe de vânt
Granițele mă omoară” recunoștea poetul
Vreau o artă diversă ca mine
Versul liber și cel ritmat erau normale pentru el
L-am întâlnit la intrarea în cartierul The Village din New York
Singur, un om slab, trist cu ochi înecați
O voce de ploaie ce s-a uscat fără să lase un miros
Vocea unui urs în lanțuri care nu poate dansa
Vocea victimelor uitate din ”Babi Yar”
Din Valea Kievului, momânt pentru 31 000 de evrei
Să nu îi uităm dar nici pe el, care a strigat pentru toți
Bella Akhmadulina iubea strălucirea ochilor albaștri
Amintește-și oasele lui de nopți disperate
de la “Stanciya Zima” la “Bratsk station”
Visele lui erau destinate să nu se împlinească
Dar zborul lui pentru libertate nu a fost în zadar
Un magic zmeu, deasupra, înfruntând încă norii.

Yevgeny Yevtushenko Has Left the Planet

traducere liberă de Emanuel Pope