o femeie exactă

O femeie exactă cu o tunsoare scurtă aduce mereu ordine
în gândurile și în sertarele dulapului meu,
îmi plimbă sentimentele ca pe o mobilă de jur împrejur
într-un nou aranjament.
O femeie al cărei trup este asigurat ferm la mijloc și împărțit clar
în superior și inferior,
cu ochi de ”vreme-posibilă”,
din sticlă rezistentă la șocuri.
Chiar și strigătul ei pasional urmează o anumită ordine,
unul după altul:
porumbel îmblânzit, apoi porumbel sălbatic,
apoi păun, păun rănit, păun, păun,
apoi din nou porumbel sălbatic, porumbel îmblânzit, porumbel, porumbel,
și iar
sturz, sturz, sturz.

O femeie exactă: pe covorul din dormitor
întotdeauna papucii ei indică altceva decât patul.
(papucii mei însă întotdeauna indică spre el)

 încearcă să-ți amintești anumite detalii

Încearcă să-ți amintești anumite detalii. Amintește-ți îmbrăcămintea
celei pe care o iubești
astfel încât în ziua dezastrului vei putea să spui: ultima dată când am văzut-o
purta asta și asta, jachetă maro, pălărie albă.
Încearcă să-ți amintești anumite detalii. Chiar dacă nu vor avea față
și sufletul le va fi ascuns și plânsul le va fi
la fel ca și râsul
și liniștea și strigătul lor se vor ridica la aceeași înălțime
și temperatura corpului lor va fi între 98 și 104 grade
și nu vor avea viață în afara acestui spațiu îngust
și nu vor avea vreo imagine gravată, nicio asemănare, nici memorie
si numai cești de hârtie în ziua bucuriei
și farfurii reciclabile.

Încearcă să-ți amintești anumite detalii. Pentru că lumea
este plină de oameni ce sunt rupți de la liniștea și somnul lor
si nimeni să vrea să repare ruptura,
și spre deosebire de sălbăticiuni, fiecare trăiește
în ascunzișul lui singuratec și apoi moare
alături de ceilați, pe câmpuri de luptă
și spitale.
Și pământul ne va înghiți pe toți,
buni si răi laolaltă, asemenea adepților lui Korah,
fiecare răzvrătindu-se împotriva morții,
cu gurile deschise până în ultimul moment,
iar bincuvântârile și blestemele noastre vor forma
un singur urlet. Încearcă, încearcă
anumite detalii să ți le amintești.

 un bărbat în viața lui 

Un bărbat nu are timp în viața lui
să aibă timp pentru orice lucru.
Nu are anotimpuri îndeajuns încât să aibă
pentru fiecare lucrare sau scop un anotimp. Eclesiastul
a greșit în privința asta.

Un bărbat trebuie să iubească și să urască în același timp,
să râdă și să plângă cu aceiași ochi,
cu aceleași mâini să arunce și să strângă pietre,
să facă dragoste în război și război în dragoste.

Să urască și să ierte și să-și amintească și să uite,
să aranjeze și să pară pierdut, să mânânce și să digere
ce istoriei
îi ia ani și ani ca să facă.

Un bărbat nu are timp.
Când el a pierdut el caută, când el găsește
el a uitat, când el a uitat el iubește, când el iubește
el a început să uite.

Și sufletul lui este unul asezonat, sufletul lui
este unul cu adevărat profesionist.
Numai trupul îi rămâne veșnic
amator. Care încearcă și ratează continuu,
bătut nu învață un lucru,
mereu beat și chior în plăcerile
și durerile sale.

Bărbatul va muri cum toamna moare smochinul,
scorojit, însă plin de sine și dulce,
cu frunzele uscate împrăștiate pe pământ,
și cu ramuri dezgolite îndreptate deja
spre locul în care
este timp pentru orice lucru.

traducere liberă de Emanuel Pope din:

 ”The selected poetry of Yehuda Amichai”, translated by Chana Bloch and Stephen Mitchell, University of California Press, 1996