veștile bune trebuie să circule extrem de repede altfel nu mai prinzi în veci niciun bilet la vreo piesă bună de teatru în Londra! – cam asta ar fi motto-ul –

așa că pe 29 aprilie am avut noroc de am reușit să prind două bilete la Royal Court Theatre (perioda 24 aprilie – 20 mai  https://royalcourttheatre.com/whats-on/the-ferryman/), la piesa ”The Ferryman” a autorului englez Jez Butterworth (https://en.wikipedia.org/wiki/Jez_Butterworth), un recidivist nepervertit la prost gust:

  • Mojo (1995) Royal Court Theatre
  • Jerusalem (2008) Royal Court Theatre,  un apropiat deci de-al casei, ca să zic așa, dar care până acum a reușit performanța ”dureroasă” de-a nu dezamăgi pe nimeni. Desigur ajutat și de alți doi maeștri în ale răului scenic:
  • director Sam Mendes and co-producător Sonia Friedman

Pe scurt: 3 ore și 20 de minute, 22 de personaje (cel mai tânar caracter: 9 luni ) o gâscă și un iepure, câteva mere, un pistol , un cuțit și multă, multă băutură însoțită de muzică bună și tutun. Actiunea se petrece în County Armagh, Irlanda de Nord, anul 1981, iar prologul se desfășoară în Derry. 

Concluzia finală, tot pe scurt: cea mai bună piesă modernă pe care am văzut-o jucată până acum…indiferent de țară. O dramă scrisă cu talent și în care simți cu putere cum autorul nu se rușinează de noțiunea clasică de dramă și nici nu caută efecte ieftine și modernitate. Tematic menține un echilibru bun între ideologii si e și jucată inspirat. Decorul de nota 10. Costumele și ele. Râsul pe care îl declanșează în spectator e unul sănătos, de neoprit, în hohote,  imposibil de calculat dinainte. La fel și spaimele și plânsul.  Nu lipsesc metaforele, nici poezia și sensibilitatea umană firească. Tragicul e de asemenea în sală și i se aud prin întuneric bătăile cozii. În final tensiunea devine aproape irespirabilă, doborâtoare și cu greu te mai poți ridica pentru a aplauda toată această minunată creație. O echipă de actori de mare curaj și de toată mândria.

Din câte se știe piesa se va juca după 20 iunie până pe 7 octombrie pe West End la teatrul Gielgud Theatre http://www.gielgudtheatre.co.uk/index.php și deja pe câteva luni s-au vândut toate biletele. 

*

iată Prologul (asta pentru că încă nu există nicio înregistrare video a piesei sau măcar un triller la ea):

O alee in Bogside, Derry. Spatele unei clădiri. Zidul din cărămidpă roșie acoperit cu Republican graffiti. La un capăt Lawrence Malone fumând și supraveghind aleea. În centru scenei, pe un scaun de plastic Frank Magennis care-și stinge a  treia țigară și și-o aprinde pe a patra. În fața lui un alt scaun. Gol. În apropiere, în zid, o ușă către interiorul clădirii.

MALONE – ”încetați, încetați toate bătăile-n tobă,

prostituarea, maimuțăreala,

după nas vă pot spune

că un preot se apropie”

Intră preotul Horrigan.

Trece de Malone și se apropie de Magennis

MAGENNIS – ‘Neața, Părinte. Te rog…

Magennis arată spre scaunul din fața sa. Horrigan se așează.

                  – Cum ai călătorit?

HORRIGAN – Îmi pare rău că am întârziat.

MAGENNIS – Ai condus?

HORRIGAN – Am prins autobuzul.

MAGENNIS – Ce autobuz mai e acum?

HORRIGAN – E 5D-ul. Și apoi 8A-ul de la intersecția de la 6 mile spre Waterside.

MAGENNIS – și cât e drumul așa?

HORRIGAN – Tot? aprozimativ două ore.

MAGENNIS – Trebuie să fie frumos, acolo, în aceasta perioadă a recoltării.

HORRIGAN – Iartă-mă, dar de ce sunt aici?

pauză dramatică

MAGENNIS – Când eram copil obișnuiam să merg la bunicul meu, acolo, în Fermanagh și să-lajut la strânsul recoltei. Era așa o distracție. Ne scotea din poluarea orașului. La aer curat. Timpul recoltei e cel mai fain moment al anului la țară.

pauză dramatică

Bine, îți voi vorbi deschis. Cu trei zile în urmă, doi tăietori de turf  ( carbune de esență lemnoasă care e exploatat la suprafață) din County Louth, chiar aici peste graniță, au dezgropat un corp. Acum, știi cum e, cu tot felul de povești prin presă, despre tot felul de descoperiri preistorice- Stoneisland Man, Tollund Man- 2000 de ani vechime și cum cei care i-au găsit au devenit de îndată faimoși..etc. Oamenii tot privesc programele astea de televiziune și visează, interviuri, Muzeul Național și de ce nu…dar uitându-se unul dintre ei mai bine observă că omul nostru dezgropat purta adidași Gola. Și ceas Timex. Pantaloni de velur. Așa că l-au căutat prin buzunare și i-au găsit și cheile de la mașină. O Ultima factură din decembrie 1971. O foiță semnată pe spate de George Best. În final cei doi Herbert au sunat la Poliție. Aceștia au verificat și au comparat cât au putut de repede înregistrările dentiștilor și astfel au ajuns la un numeeee…

Scoate o fotografie din buzunar. Se apleacă înainte și i-o dă preotului.

Cunoști acest om, Părinte? Individul care e în stânga pozei.

Horrigan își pune ochelarii. Studiază fotografia.

HORRIGAN – Numele lui este Seamus Carney.

MAGENNIS – Și cine e cel care stă lângă el în dreapta?

pauză dramatică

HORRIGAN – Sunt eu.

MAGENNIS – Bun! (ia fotografia înapoi)  Acum, Părinte, ce îmi poți spune despre acel om? Ce îți amintești despre Seamus Carney?

pauză dramatică

HORRIGAN – Seamus a dispărut cu zece ani în urmă . 1972. În noapte sfarșitului de an 1972. Avea 20 de ani.

MAGENNIS – Dispărut?

HORRIGAN – A plecat să muncească. A urcat în mașină și dus a fost. Se auzea că ar fi ajuns în Liverpol.

MAGENNIS – Și-a lăsat soția tânără aici.

HORRIGAN – Și un băiat. De 3 ani.

MAGENNIS – Înțeleg că îi cunoști foarte bine. Familia.

HORRIGAN – Cunosc clanul Carney de o viață. L-am cunoscut pe bătrânul Carney  precum și pe soția sa. Sunt preotul lor.

Magennis îi dă lui Horrigan o altă fotografie.

MAGENNIS – Aceasta este o fotografie a poliției, așa cum l-au găsit, acolo, marți.

Horrigan privește spre Magennis pentru un timp. Încet își pune ochelarii și se uită apoi la fotografie.

Apa din locul respectiv a făcut ca trupul lui să arate negru, dar în același timp l-a și conservat. Poți să observi, de exemplu, că nu se bărbierise dimineață. Și are și o vânătaie acolo, pe obraz. Înțelegi, Părinte, în țărână nu există oxigen. Materiile care se descompun sunt acide. Te mărunțesc. Dar în locul acela anii au trecut și nicio schimbare. Seamus putea să stea și o mie de ani acolo și ar fi iesit ca acum. Cu aceeași imagine a obrazului lui de copil și cu ceasul lui Timex.

pauză dramatică

Ai auzit, Părinte, că pe Tollund Man l-au găsit la fel legat la mâini și la picioare? Mă întreb ce s-o fi întâmplat și acolo? Vezi cum își ține Seamus în mâinile împreunate cruciulița de rugăciuni? Și inelul de logodnă?

HORRIGAN – Văd. Și văd de asemeni și gaura pe care i-a făcut-o glonțul în ceafă.

MAGENNIS – Avem nevoie de ajutorul tău.

pauză dramatică

HORRIGAN – Ok, ascultă..

MAGENNIS – Înțeleg că totul e cumva așa neașteptat și fără îndoială că îți dorești să te gândești la toate astea. Dar chiar acum, înainte de orice, trebuie să știu dacă în linii mari vrei spne ajuți.  pauză  Ești hotărât să o faci, Părinte?

pauză

HORRIGAN – Eu… Uite…

MAGENNIS – Este ”Da” sau ”Nu”?

HORRIGAN – Ascultă…așteaptă un minut.

MAGENNIS – Nu! Nu ascult! Nu aștept în aia a mă-tii niciun minut. ”Da” sau ”NU”!

Liniște. Horrigan face semn din cap că acceptă. Imediat, fără să spună un cuvânt, Magennis se ridică, merge spre ușă, bate de trei ori  și apoi ia poziție de supraveghere la celălat capăt al aleii. 

Ușa se deschide și un om intră pe scenă. Acesta este Muldoon. Vine și se așează drept în fața preotului. Tăcere.

MULDOON – Știi cine sunt?

pauză dramatică

HORRIGAN – Nu.

Muldoon se așează pe scaunul pe care a stat Magennis.

pauză

MULDDON – Voi începe acum să îți pun câteva întrebări și vreau ca tu să-mi răspunzi cât poți de sincer.

HORRIGAN – Ok.

MULDOON – Bine! Știi cine sunt?

HORRIGAN – Da.

Muldoon îî inmânează o fotografie lui Horrigan.

MULDOON – Cine e?

pauză

HORRIGAN – Acesta e Quinn Carney. Fratele lui Seamus Carney.  pauză  E fermier. Are o fermă de 50 de acri în parohia mea.

pauză dramatică

E însurat. Familie. E un om bun…

pauză dramtică

MULDOON – C e altceva știi despre el?

HORRIGAN – Quinn a fost in I.R.A. A părăsit-o în ’71. Patru săptămâni mai târziu Seamus a dispărut.

pauză dramatică

Cu tot respectul, domnule, ce joc e acesta?

pauză dramatică

Știu că îl cunoșteți foarte bine pe Quinn. În mod clar ați împărțit aceeași celulă la Long Kesh.  pauză   Așa am auzit. În mod definitiv nu am fost acolo să văd dar …

MULDOON – Ești preotul lui.

HORRIGAN – Sunt.

MULDDON – Și ți se confesează, da?

pauză dramatică

I-ai auzit confesiunile…

pauză dramatică

HORRIGAN – Da.

pauză dramatică

MULDOON – Atunci, începe să-mi povestești tot ce știi despre Quinn Carney!

pauză dramatică

Se întunecă scena. Muzică.

”Street Fighting Man” de Rolling Stones, foarte tare!

……..Actul întâi

Rewievs: https://www.timeout.com/london/theatre/the-ferryman