la mânăstirea Latroun

la mânăstirea Latroun, așteptând vinul
să fie împachetat pentru mine în interiorul rece al clădirii
toată lenea accestui pămînt a venit peste mine:
Sfânt, Sfânt, Sfânt.

Stam așezat pe spate în iarba uscată
privind norii verii, sus pe cer,
și ei nemișcați ca și mine aici.
Plouă în altă țară… e pace în inima mea
și flori albe vor zbura din organul meu bărbătesc
ca dintr-o păpădie.
Vino acum, aici : Puf, puf!

sfat pentru o iubire reușită

Sfat pentru o iubire reușită: nu iubi o femeie
de departe. Alege una din apropiere
în felul în care o familie așezată își alege un magazin din cartier
care a înghețat  în același aer rece și s-a copt
sub același soare fierbinte.

Ia una cu aceeași coroană aurie în jurul
ochilor ei întunecați, pentru că ea va ști ceva
despre moartea ta. Și iubește-o, desigur,
în mijlocul căderii,
în felul în care Samson gusta mierea din carcasa leului.

Și un sfat pentru o iubire nereușită: cu iubirea
ce ți-a rămas de la cea de dinainte
alcătuiește-ți o nouă femeie pentru tine, și apoi cu
ce îți rămâne din ea
fă din nou o nouă iubire pentru tine,
și tot așa ține-o
până când în final vei rămâne
cu nimic din toate.

tu ești așa de mic și de nesemnificativ în ploaie

Tu ești așa de mic și de nesemnificativ în ploaie. O țintă mică
pentru picături, pentru praful verii,
și pentru fragmentele proiectilelor, de asemeni. Burta îți e moale,
nu ca pielea întinsă de pe o tobă: moleșeala
celei de-a treia generații. Bunicul tău, un pioneer,
desecând mlaștinile. Acum mlaștinile își află răzbunarea.
Ești plin de o nebunie rece ce trage oamenii-n jos
și care clocotește într-o furie de culori.

Și ce vei face acum? Vei colecta iubiri
ca pe timbre? Vei avea dubluri și nimeni
nu va dori să schimbe cu tine. Iar tu le vei avea pe cele uzate, rănite.
Blestemul mamei tale cântând de partea ta ca o pasăre ciudată.
Tu chiar semeni blestemului.

Camera ta e goală. Și după fiecare noapte patul tău
este din nou făcut, iar și iar . Asta e o adevarata damnațiune
pentru pat: să nu aibă pe nimeni să doarmă în el,
nici măcar un rid, nici măcar o  pată, asemenea unui blestemat
cer de vară.

traducere liberă de Emanuel Pope din:

 ”The selected poetry of Yehuda Amichai”, translated by Chana Bloch and Stephen Mitchell, University of California Press, 1996