Mulțumiri artistului Barbu Constantin,

 care cu dumnezeiască migală a ales câteva piese din cutia de viteze a Domnului și din ele mi-a făcut aripi să pot zbura mai departe

*

Ce țărm de necuprins și de neînvins e glodul  

dar visul Omului?, pe plaja lui cum stau acum povară,

aliniați în front ca toți soldații,

statuile atâtor timpuri. 

Cu zodii noi ce cresc și mor precum delfinii

poeții-și iau din lună iarba lor dar și năravul 

și apoi ca mânjii-n lacul din poveste, în oglindă,

mor înecați de tineri, unu’ câte unu’,

în noaptea neagră fără vorbe.

aceasta este linia prin care creștem 

cu silă am fost aduși și tot cu silă suntem duși

și anii tinereții 

(ani de viață și de absență – minus anii de beție), 

prin apa lumii trecând 

– ca prin gura dragonului  –

fiecare am fost

numai lance și sare 

și înaripați cum  erau odată:

oamenii-îngerești

înainte să cadă

din bucuria zeilor. 

.

(după un text de proză din 2007 ce a refuzat să se mai scrie)

din seria de poeme ”Volume de aer II’‘ (2015-2017)

aici pagina artistului Barbu Constantin: https://www.facebook.com/profile.php?id=100014657142381