Plouă-n cer de parcă ar ninge
Sfinții speriați pe garduri
Din priviri își dau ocol
Dumnezeu c-un ochi în frunte
Suspinând înjură-n somn.

Nae iute-și activează
Batiscaf cu nouă vieți
Culegându-i de pe garduri
Îi salvează cam pe toți.

Iarăși voci și veselie
La poporul alb de sfinți
Ca scăpați din pușcărie
Beau absint și pudra albă
Ei pe nas și-o trag cu zimți.

Zece zile se gătiră
Până ajunseră pe lună
Iar odată ajunși acolo
Sfinții luară toți cuvânt.

Pe pământul ăsta hâtru
Arătând în depărtare 
-zise unul irlandez
Suntem cunoscuți ca dracu
Cel mai bine pentru toți
Ar fi sigur printre hoți.

Unu spune că-n Cairo
Altu cică pe la ruși
Ba în junglă, alții țipă
Ba la polul nord și-au spus…

Fraților, nu faceți gură
Stați puțin să vă cuvânt
Se iscă atunci cu milă
Unul dintre ei mai blând
Eu vă spun acum un nume
Care-i pâine și e unt.

Maica a Domnului Gradină
Se numește acel ținut
Unde azi când unul fură
Zece-l pupă-n văzul lumii
Și pe gură și în fund.

Tot poporu’ are milă
De golani și mafioți
Ba mai mult din ei ridică
Câte unul cel mai prost
Ca în capul mesei ăsta
Să le fie șef la toți.

Cum îi spui așa îți joacă
Ăst popor de hotentoți
De-ar fi câinele omidă
Toți în pom ar sta ciorchine 
Și-ar lătra în cor pe-o cracă
Până s-ar usca ca poama-n lună.


Lasă un răspuns