Gerul dintre eiun teritoriu nou asociat literaturii române și nu numai
sau
pariul vieții unui navigator viteaz din stirpea unor boieri de odată

*

Radu ANDRIESCU
-sau Andrieș
cum i-am spus prima dată întâlnindu-l,
neatent spre rușinea mea
și cu materia-mi încurcată rău sub mitră,
risipită ca mercurul
printre aburi de alcool –
bărbat falnic de 55 de ani
și navigator viteaz din stirpea unor boieri de odată, rari,
nu se dezminte nici de data asta
și ieșind plictisit și cu zâmbet bonom
în afara spațiilor ticsite și bătătorite de toți
ale literaturii rom#ne
înființează dincolo de trupul acesteia comun
colonia ”GERUL DINTRE EI”.
(destinată unei lumi dispărând
ori îmbătrânind tot mai rapid)
uite așa…
cum voiră mușchii lui de poet și voievod întemeietor
fără sirene și fară niciun fel pregătiri
fără butoane și virtual,
fără măcar costum de protecție
numai și numai cu singura-i rezervă de oxigen
plămânii săi intoxicați de tutun.
Totul menit parcă să-i oftice și mai tare
pe cei cu privirea zăvorâtă
în mirajul premiilor Observatorului Cultural:
Atenție! că s-ar putea să vi-l ia din nou
Poetului, deci,
nu-i mai ajunge universul locurilor
din imediata sa vecinătate
și ca orice om liber,
obsedat de spații noi,
calcă cu gentilețe pe densitatea moleculelor poetice
și își mută frumos ”calabalâcul”
în afara trupului comun al literaturii române, cum spuneam,
unde cu o parte din zestrea apropierilor sale personale
ridică o primă scenă, numită Esca și Escu,
după chipul și asemănarea sa:

”Escu era destul de mic
Cam cât demonul lui Maxwell.
Putea mișca particule în interiorul unei molecule,
dar pentru prieteni devenea ceva mai mare
și reușea să clintească idei
printre oamenii din jurul lui.
 
Încet.
 
A decis foarte devreme că vrea să i se spună Esca.
Era mai cool, era contemporană
Plus că-i plăcea cum sună.”                                                  (Lumea lui Escu)

Și poate că teatrul nou
de pe scena acestui deschizător de drumuri,
care e Radu Andriescu,
(vă las pe voi să citiți mai departe
aventura din tot acest poem gândit ca o tragedie antică)
nu mi-ar fi provocat și panică
pe lângă extaz și bucurie
dacă în minte nu mi-ar fi încolțit un gând, desigur,
vrăjmaș:

și dacă banditul ăsta de Radu, încet – așa cum zice el-
ne mută acolo sub forma unui ”lucru”
cu joaca, umorul, ironia și inteligența lui aparent nevinovată
toate sentimentele și emoțiile esențiale
și ne lasă pe noi aici, ăștia,
păcătoși, mici, mulți și slabi ”de planetă”
fără nimic important să mai putem spune despre noi,
fără ”de autentic”, ca să zic așa,
ca o drosophila melanogaster uriașă
cu ochi mari și bulbucați
privind spre strugurii și strălucirea coloniei din zare : ”Gerul dintre ei”?

Acum închei cu o notă  
pe care vreau să o adaug,
dovedind că nu mă pot ”reține”
în matca mea
fără să spun tot adevărul în care cred:

până la ”Gerul dintre ei” nu am întâlnit niciun volum de poezie românească contemporană pe care să-l consider necesar culturii vestice (pe ideea că tot primim mereu de la ei, dar ar fi vremea să le dăruim și noi ceva) și nici nu credeam că voi întâlni: acesta este primul și ar trebui tratat cu seriozitate, promovat și tradus cel puțin în limba engleză.

Fie și numai pentru acest lucru autorul acestuia poate fi considerat pe bună dreptate un maestru în viață, un extraordinar poet al vieții, un temerar privindu-se și privindu-ne cu decență și care, iată, ne zâmbește… la ce vârstă frumoasă, din mijlocul universului său ludic și esențial.

.

un prim bonus …tot din poetica volumului: 

” S-ar fi gândit la nemurire,
Atâta cât putea să fie,
pentru o vibrație dintr-un câmp cuantic.
Și-ar fi lipit speranța de Escu.
L-ar fi visat treaz și curajos,
înfruntând turme de tauoni și hoarde
de muoni. ”                                                  ( Dacă ar fi fost)

și încă unul:)