A venit toamna și împreună cu ploile ei
a mai spălat un pic din mizeria adunată
pe scândura și treptele prispei noastre.
Printre pietrele din drum
odată cu apele
l-am văzut scurgându-se
în pământ
pe cel căruia nici numele nu vreau să i-l spun,
cum înțelept ne învățau odinioară bunicii.
Du-te! i-am spus gunoiului
și de jos, de acolo,
la tine să-i chemi pe toți,
pe toți lingăii și tovarășii tăi,
fi-v-ar să vă fie rasa de scârbă și de toată rușinea lumii!
Ptiu!
și cu năduf am scuipat apoi cu multă, multă silă.