”Vrei să salvezi lumea? Du-te acasă și iubește-ți familia!”

Maica Tereza

când mă trezesc dimineața
îndepărtând norii cu mâna
aduși de visul cel mai netrebnic
de peste noapte
ori de beția cea mai luxuriantă
odată cu trupul meu
RIDIC ÎN LUME
O CATEDRALĂ!
Cine l-a văzut odată zburând pe Gaudi
cu aripile sale deschise, răspicate în 7 perechi,
ca o libelulă de verde
peste Cristalul Galben al Lunii
va înțelege.
Cum altfel?
dacă nu eu
…cine?
dacă nu și ultimul mohican,
ori unul din ultimii dinozauri
pe care i-a mai păstrat istoria
atunci cine?
Dacă cu zorii deodată
n-aș răsturna eu toți morții
strânși grămadă
din jurul patului meu de cununie cu moartea
și n-aș alunga cu privirea
uitarea
și întunericul din preajma locului
atunci cine,
mâine sau oricând
ar mai striga
și ar crede
cu toată suflarea sa
în LIBERTATEA ABSOLUTĂ A OMULUI?

.

Pentru că așa a fost
și tot așa a și rămas să fie,
– în Legea tăcută a Universului-
ca mai întâi
din faptele cele mici ale omului
și din iubirea celui mai firav dintre ei
Lucrarea Adevărată a Creatorului
să-și tragă seva
pentru a se împlini.


și abia mai apoi
prin truda tuturor florilor
să răsară în grădina fiecăruia:
și a prostului și a smintitului, dar și a bogatului
sărăcit de toate.

din seria poetică & audio SILVER ’69 

.


Lasă un răspuns