fericirea
e acolo unde e linişte
acolo unde e cald

unde ninge mai mult, cu fulgii dintr-un timp numit copilărie

se aud colinde şi miroase a portocale

 

în fericire nu contează cine e ea, câtă vreme există
dimineaţa miroase a cafea
uneori a somn, a mere coapte sau a gutui,
iar ferestrele dau întotdeauna spre noapte.

 

se mai întâmplă şi altele fără a se întâmpla totuşi nimic
şi-aproape te miri cum de poate încăpea într-un suflet
atâta minune