din volumul ” Lacrimi de clown”

 o cheamă Elis. Elis de la Elisabeta. şi are chip întocmai de înger. ovalul feţei cu pielea fină, palidă, ochii mari, rotunzi, de culoarea alunei verzi, pletele blonde, de culoarea mierii, ce-i atârnă până spre coapse toate împreună te fac să crezi că acum a coborât din tabloul lui Bouguereau. doar aripile îi lipsesc.agaţată de bara de metal a bazinului de înot, se uită fix la micile valuri făcute de mişcarea corpului ei filiform. privirea pierdută în ape e semn că Elis gândeşte.brusc prinde cu mâna glezna fină pe care o aduce sub bărbie. privirea ei placidă odihneşte câteva clipe asupra tatuajului minuscul de pe gleznă. e semnul ei zodiacal: un scorpion cu acul pregătit de atac. un zâmbet straniu îi luminează chipul dând privirilor o duritate de oţel. doar pentr-o clipă. dă drumul piciorului şi continuă aceleaşi mişcări leneşe pe ritmul melodiei ce se revarsă din difuzorul aflat undeva, în spatele ei.„In the land of gods and monsters, I was an angel,
Living in the garden of evil,
Screwed up, scared, doing anything that I needed,
Shining like a fiery beacon.
You got that medicine I need,
Fame, liquor, love, give it to me slowly.
Put your hands on my waist, do it softly,
Me and God, we dont get along, so now I sing…”

Elis e un mic animal de pradă. nările-i fine adulmecă sângele cald al potenţialei victime. de după draperia cabinei de la intrarea în piscină, o pereche de ochi iscoditori alunecă pe trupu-i care şi-a găsit ritmul, contorsionându-se în fel şi chip, în apa limpede precum cristalul. pentru azi îi ajunge: încă mai simte mâna transpirată şi moale a bătrânului intendent strecurată între picioarele sale, cât a stat la el în cabină şi a semnat pe acel permis de liberă intrare . ştie că nu va scăpa doar cu-atât. că serviciul oferit e la preţ întreg. de aceea se mişcă atât de provocator. se vrea dorită şi preţuită pentru ceea ce i-a mai rămas: un corp de efeb specializat în arta amorului.
de mică a visat s-ajungă o mare campioană.

Elis n-are amintiri. nu vrea să aibă amintiri. la ce i-ar folosi amintirile? viaţa ei, atât cât a fost, a fost un şir de victorii.
prima dată când a înţeles ce-nseamnă Puterea s-a întâmplat când nici nu împlinise 13 ani…
ambiţioase şi îndrăgostite de Titus, antrenorul lotului de gimnastică ritmică, fetele au evoluat impecabil. au luat aurul şi Titus le-a promis o mică vacanţă. şi s-a ţinut de cuvânt. în luxosul hotel de pe insula grecească, Elis şi-a depăşit cu brio noviciatul, fiind acceptată în echipă cu drepturi depline. alcool, sex în grup…aşa punea Titus liant între fetele din lot. după ce trecea toate probele, iniţiata era condusă de către celelalte în dormitorul antrenorului. atunci, în prima noapte, fără să se arate surprins că nu mai era virgină, Titus a privit-o lung şi i-a spus :

-Lilith… privirea ta de ingenuă pe mine nu mă înşeală… eşti o adevărată comoară. lasă-mă să te modelez .am să creez o mare campioană…

aceeaşi sclipire de oţel i-a tulburat pentru o clipă verdele întunecat al ochilor. din instinct, ştia că Titus e singura ei salvare din promiscuitatea în care trăia. acasă, o mamă habotnică, un tată alcoolic, doi fraţi cu retard şi unchiul Adrian, fratele mamei, care o violase cînd abia împlinise unsprezece ani.

cu mare faimă de şmecher de cartier, după revoluţie, Adrian ajunsese un prosper om de afaceri cu multe şi dubioase afaceri- prostituţie, jocuri de noroc, trafic de carne vie – toate în spatele paravanului celei mai mari discoteci din oraş. n-avea mamă, n-avea tată şi n-avea niciun regret pentru ceea ce-i făcuse fragilei Elis. tăcerea ei şi vizitele tot mai dese pe care i le făcea în ultima vreme îl făcuse să exclame:

-habar n-are toanta de soră-mea că tu eşti dracu gol!
şi de fiecare dată o trimitea la acel sertar burduşit cu bani şi-i spunea râzând:
-ia cât poţi, tu, cu mâna! ha!ha!ha!

se-nciuda Elis, atunci, că are mânuţe atât de mici dar nu trişa niciodată.
acasă, „toanta” de mamă-sa se-ntorcea către icoană şi se ruga pentru sănătatea fratelui cel darnic şi iubitor. gestul ei o umplea de scârbă. aceeaşi scârbă pe care o simţea când mâinile lacome ale unchiului alunecau între picioarele ei musculoase.

ciudat, Elis avea o mare slăbiciune pentru oligofrenii aflaţi în cărucior. ar fi făcut orice să nu le lipsescă nimic. cu toate astea îşi dorea în adâncul sufletului să nu mai stea sub acelaşi acoperiş cu ei.

deseori, visa cu ochii deschişi numai bani. mulţi bani… mai mulţi decât avea unchiul Adrian; să facă exact ce pofteşte sufletul ei. ştie că viaţa de sportiv de performanţă e scurtă. ştie că, acum, la majorat, n-o mai vrea nimeni. Titus are deja o nouă echipă. ei nu i s-ar oferi decât un post de antrenoare, prost plătită. nici Titus n-o mai vrea prin preajmă. a dus-o în Bucureşti, a-nscris-o la o facultate particulară, i-a plătit taxele şi i-a deschis un cont cât să se descurce în primul an. c-o voce impersonală i-a spus la plecare:

-de-acum încolo, fiecare pe cont propriu. te-am învăţat, suficient, cât să nu fii muritoare de foame. să n-o faci niciodată gratis! meseria asta se plăteşte bine şi-ţi dă Putere. nu trebuie decât să fii fată deşteaptă…Lilith.

s-a întâmplat ca bătrânul Gore, administratorul piscinei, să fie prima ei victimă. nu era mare lucru de capul lui. decât nimic, să fie nevoită să care tava, în cine ştie ce speluncă, mai bine libidinosul cu ochi apoşi ce-i căzuse în genunchi de cum a văzut-o.
cavaler de modă veche, Gore!

îşi bălăngăne trupul în apă, mestecă gumă şi priveşte cu ochii mijiţi la cercurile care se tot depărtează de ea în timp ce vocea guturală a Lanei del Rey o învăluie plăcut:

„When you talk, it’s like a movie and you’re makin’ me crazy,
‘Cause life imitates art.
If I get a little prettier, can I be your baby?
You tell me, “Life isn’t that hard.”

simte că, în curând, ceva profund şi definitiv îi va schimba cursul vieţii. învăţase în toţi anii de dure antrenamente şi competiţii, că lumea nu-i guvernată de vreo lege morală, că totul are un preţ şi nimic nu-i prea mult, dacă-i în propriul beneficiu.

No ones gonna take my soul away,
I’m living like Jim Morrison.
Headed towards a fucked up holiday.
Motel, sprees, sprees, and Im singing:
“Fuck yeah, give it to me, this is Heaven, what I truly want.”
It’s innocence lost.
Innocence lost.”

pe luciul apei apare o umbră uriaşă. o mână la capătul căreia abureşte un pahar cu o îngheţată uriaşă, de culoarea fisticului, aterizează c-o mişcare agilă de jongleur.
habar n-are cine-i stăpânul mâinii şi nici nu se grăbeşte să afle
-prinţesa e servităăă, aude o voce guturală şi fermă, în acelaşi timp.

întoarce alene capul, ochii ei mari şi inocenţi fixează chipul bronzat, luminat de privirile albastre şi jucăuşe. orice altă femeie s-ar fi pierdut în faţa lui Gil. e dj-ul piscinei, cu mare faimă de don Juan, deşi e însurat şi tată a doi copii. Elis adoră îngheţata. privirea lui Gil, privire de prădător versat, se revarsă hipnotic în ochii mari şi verzi ai inocentei.
a fost clipa când au ştiut că, indiferent ce le va oferi viaţa, unul fără celălalt nu va putea trăi. altfel…unul dintre ei va trebui să meargă-n iad.

No ones gonna take my soul away,
I’m living like Jim Morrison.
Headed towards a fucked up holiday.
Motel, sprees, sprees, and Im singing:
“Fuck yeah, give it to me, this is Heaven, what I truly want.”
It’s innocence lost.
Innocence lost.”