Oprește ceasurile, închide telefonul

Ai grijă câinele să nu mai latre ispitit de os

Pianul să tacă și în sunet stins de tobă 

Scoate coșciugul, bocitoarele pot să vină.

 

Lasă avioanele deasupra-ți în cercuri să plângă

Zgâriind pe cer mesajul ‘’ E mort’’.

Atârnă eșarfe de gâtul alb al porumbeilor publici

Lasă polițistul din intersecție să poarte mânusi negre de lână.

 

A fost nordul meu, sudul meu, al meu est și vest,

Săptămâna mea de lucru și duminica mea de odihnă,

Luna mea, miezul nopții mele, vorbirea mea, cântecul meu;

Am crezut că această iubire va dura pe veci: am greșit.

 

 

Stelele nu sunt dorite acum;  afară cu pe toată lumea

Împachetează luna și dezasamblează soarele,

Pune deoparte oceanul, sterge pădurea;

Pentru nimic acum nimic bun nu va mai fi.

 

 

Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone,
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.

Let aeroplanes circle moaning overhead
Scribbling on the sky the message ‘He is Dead’.
Put crepe bows round the white necks of the public doves,
Let the traffic policemen wear black cotton gloves.

He was my North, my South, my East and West,
My working week and my Sunday rest,
My noon, my midnight, my talk, my song;
I thought that love would last forever: I was wrong.

The stars are not wanted now; put out every one,
Pack up the moon and dismantle the sun,
Pour away the ocean and sweep up the wood;
For nothing now can ever come to any good.