Să fi avut oare dreptate George Călinescu spunând despre tine că ai fi  ”un ipochimen care nu pricepe codul cultural român”?!  Nu știu.  E posibil ca pe cel de atunci să nu-l fi priceput, dar cu totul altfel stau lucrurile în ce privește abilitatea ta de-a te conforma codului cultural român de azi, care se reduce la nimic altceva decât la victoria celui mai bun dintre gladiatori. Uimitor, recunosc, pentru un bărbat săgetător de 76  de ani în lupta sa împotriva pretendenților la poziția și puterea obținută. Desigur ca în orice joc al bărbaților experiența își spune cuvântul. Dacă până acum am asistat doar la mici lupte ”provinciale” scriitoricești -multe fără o miză tentantă- iată că acum, spre deliciul celor pasionați de Abc-ul luptei pentru putere, aplaudăm fie și prin tăcere luptele de la vârful putred al USR-ului. Nu e puțin să vezi hotărârea, abnegația, ancorarea atâtor visători  în realitatea brută-  ghearele lor pot desena și pe sticlă. Nu e puțin să observi că și la nivelul presupus al elitelor culturii române se practică aceeași nervozitate nocivă și același limbaj greu al oamenilor cu mai puține cărți citite ori pretenții.

Așa, printre altele,  nu pot să nu acord un punct negativ defensivei lui Varujan Vosganian, care și de această dată nu făcut nimic pentru a depăși  strategia cunoscută a discursului mieros. Ce D-zeu, omule,  când poți atât de mult! (cei care au făcut afaceri cu tine știu ce spun) Remarcabil și  de ținut minte din discursul tău, evident al unui economist: ” Credeți-mă, domnilor, am condus nenumărate organisme și  în democrația de azi nu tb să faci zel de raportări financiare.” (citat din memorie) Chiar așa, pe bune! că bine le mai zici, monșer – aviz începătorilor bussinesmani.

Una peste alta, înregistrarea audio a ședinței din 30 martie 2015 a USR ne-a liniștit. Nimic nu se va schimba nici acolo…ori cel puțin în bine. Și știți de ce? Pentru că toți de-acolo, din cei trecuți de 40 de ani –  cu două- trei excepții-  sunt la fel, o apă și un pământ: au lins mâna stăpânului, au făcut concesii la viața lor sau au încă polițe de plătit și nu vor să li se vadă cadavrele din cămară. Așa se face că oferta zilei plecată de acolo pentru tineri e una simplă ca mesaj: dacă nu învățați de la noi cum se linge osul și se pupă mâna politicos puterii veți sta la coada recunoașterii până la adânci bătrâneți indiferent de talentul vostru.

Padre mio! Capo di tutti capi !  ”Felicitări” deci

ah, și să nu uit!  Acum știu: ești într-adevăr un ipochimen, dar nu unul care ”nu pricepe codul cultural român”, ci unul care nu pricepe că a devenit un obstacol în calea progresului, oricare ar fi el. Unul care nu pricepe că există o limită până și în exercitarea puterii, unul care se-ncăpățânează să nu învețe ultima și cea mai necesară dintre lecțiile omenești: lecția umilinței. Ori cel puțin a retragerii la timp până să ajungă de râsul gospodinelor și măturătoarelor din piață. În rest, vorba ta,  dă-mă în judecată …pentru adevăr și de ce să nu recunoaștem că prostia nu cunoaște carte și că ea se poate instala oricând – peste noapte- și la academicieni… ca și nesimțirea de altfel. (zău că n-aș fi îndrăznit să-ți scriu dacă nu era vorba de așa ceva)

Restul dintre voi, bucurați-vă de spectacol! și să nu mai scrieți despre ideal, visare, iubire, frumos, valori… vă rog mult! În special poezie să nu mai scrieți, că e păcat, atâta timp cât nu vă puteți curăța propriile ”grajduri’‘!

aici înregistrarea audio pe youtube a ședinței și chiar extrase scrise: http://inimadejavra.falezedepiatra.net/archives/3296

sau aici, numai audio:

 

Atenție! PISICA DIN VIDEOCLIP E LITERATURA ROMÂNĂ! 

( vă asigurăm că animalul folosit a fost supravegheat în permanență de o echipă de specialiști și că în timpul ”turnărilor’ factorul ei de stres s-a menținut în limite normale!)


One thought on “Padre mio! Capo di tutti capi ! ”Felicitări”

  1. subscriu…”Acum știu: ești într-adevăr un ipochimen, dar nu unul care ”nu pricepe codul cultural român”, ci unul care nu pricepe că a devenit un obstacol în calea progresului, oricare ar fi el. Unul care nu pricepe că există o limită până și în exercitarea puterii, unul care se-ncăpățânează să nu învețe ultima și cea mai necesară dintre lecțiile omenești: lecția umilinței. Ori cel puțin a retragerii la timp până să ajungă de râsul gospodinelor și măturătoarelor din piață.”

Comments are closed.