Zacuanpapalotls (1)

by BRENDA CÁRDENAS

                         (În memoria lui José Antonio Burciaga, 1947-1996)

 

 

        Suntem cameleoni. Devenim cameleoni.

                             José Antonio Burciaga (2)

Suntem spațiul dintre –

negrul-portocaliu estompat

al milioanelor de fluturi Monarch

migrând de două generații sud

spre cetina – încoronând Michoacán (3)

unde tulpinile germinează aripi

o pădure de hârtie creponată extrem de fină.

 .

Fibră aztecă (4)  vegetând

în măruntaiele de la Madre Tierra

spune că suntem fluturi renăscuți

fluturi negri și portocalii (5)

în zborul cărora șoptește moartea.

 

Suntem între –

pâlpâirea cozii cameleonului

schimbându-și culoarea din albastru deșertului

în verdele jadului ori în trandafiriul șarpelui

dezbrăcat de pielea sa, gemeni eterni

ai solstițiului și echinoxului.

 

Zori cenușii, amurg argintat,

rugăciune părăsind buzele.

fregata din somn

alunecarea din vise

dezvelindu-ne memoria metisă.(7)

 

Suntem –

o viață trecută prin prisma tuturor celorlalți,

colectând culoare și cântec,

crăițe (8) și tobe

ritm în bătaia vântului

praf desenând nuanțe pe vârful degetelor

în timp ce pășim (nenumiți) spre noua noastră lumină.

 

.

 

1. ”Zacuanpapalotls” = în limba Náhuatl de origine aztecă  însemnând ”fluturi”

Náhuatl http://www.native-languages.org/nahuatl.htm

2. http://en.wikipedia.org/wiki/Jos%C3%A9_Antonio_Burciaga

3. Michoacán= regiune din Mexic

http://en.wikipedia.org/wiki/Michoac%C3%A1n

4. Mexica= populația aztecă din regiunea Americii Centrale

http://en.wikipedia.org/wiki/Mexica

5. ”mariposas negras y anaranjadas” (espana)= fluturi negri și portocalii

6. ”la oración” (espana)= rugăciune

7. ”mestizo” = metiș

8. Cempazuchitl (cempoal-xochitl)=  simbolizează floarea cu 20 de petale în limba aztecă  Náhuatl și sunt în tradiția mexicană cunoscute ca ” flor de muerto”- floarea morților. La români, sper să nu greșesc, cunoscute sub numele de ”crăițe” sau ”țigăncușe”

 

cempazuchil

 

Zacuanpapalotls

BY BRENDA CÁRDENAS

(in memory of José Antonio Burciaga, 1947-1996)

We are chameleons. We become chameleon.
—José Antonio Burciaga

We are space between—
the black-orange blur
of a million Monarchs
on their two-generation migration
south to fir-crowned Michoacán
where tree trunks will sprout feathers,
a forest of paper-thin wings.
.
Our Mexica cocooned
in the membranes de la Madre Tierra
say we are reborn zacuanpapalotls,
mariposas negras y anaranjadas
in whose sweep the dead whisper.
.
We are between—
the flicker of a chameleon’s tail
that turns his desert-blue backbone
to jade or pink sand,
the snake-skinned fraternal twins
of solstice and equinox.
.
The ashen dawn, silvering dusk,
la oración as it leaves the lips,
the tug from sleep,
the glide into dreams
that husk out mestizo memory.
.
We are—
one life passing through the prism
of all others, gathering color and song,
cempazuchil and drum
to leave a rhythm scattered on the wind,
dust tinting the tips of fingers
as we slip into our new light.

Brenda Cardenas, “Zacuanpapalotls” from Boomerang.

Copyright © 2009 by Brenda Cardenas. Reprinted by permission of Bilingual Press/Editorial Bilingüe .