dinspre râu,
pe deasupra arinilor,
pale de flăcări şi fum văluresc către cer
şi-n aerul fierbinte al serii
urlă lupii cei purpurii,
urlă lupii cei sidefii,
urlă, cu glas răguşit, lupii cei diamantii
cu sufletele lor, cu inimile lor profetice, pânditoare, sfâşiate…
nori de păsări zburau către râu
şi lumea se făcu cimitir ascuns privirilor oarbe
în ţara lupilor nu mai sunt lupi
s-au mutat în stelele care ard înspre zori
şi în bezna somnolentă a nopţii
lupii trişti urlă a pustiu
„râule, râule, ajută-ne…”
din apele tulburi un murmur tresare-
o, va veni,
va veni ziua în care
mâncătorii de carne -caii cu dinţi de oţel-
înghiţi-vor, hulpavi, călăreţii.