Fiecare am auzit oameni in disputa. Cateodata suna a comedie, altadata nu suna deloc placut, dar oricum ar suna cred ca putem invata ceva extrem de important ascultand lucrurile care se spun. Spun lucruri de genul asta: ” Cum ti-ar place daca cineva ti-ar face si tie acelasi lucru?”, ” Acesta este scaunul meu, am fost aici primul”. Lasa-l in pace, nu ti-a facut niciun rau”, ” De ce sa-l lovesti primul”, ” Da-mi din portocala ta si iti voi da si eu din a mea”, ” Haide, ai promis doar”. Oamenii spun lucruri de genul asta in fiecare zi, oameni educati la fel ca si altii care nu au beneficiat de o instructie potrivita, copii si oameni adulti de asemeni.

Ce ma intereseaza despre toate aceste enunturi este faptul ca cei care le pronunta nu spun in mod expres ca modul de comportament al celuilalt nu le place. Ci mai curand pare a face apel la un fel de standard de comportament pe care se asteapta ca si celalalt sa-l cunoasca.  Si celalalt foarte rar va raspunde: ” La dracu cu standardul tau’. Cel mai frecvent  celalalt va incearca mai curand sa arate ca de fapt ceea ce face el nu e impotriva ”standardului”, ori ca ar fi cazul unei exceptii de la acesta. Pretinzand ca exista in cazul său anumite motive, de exemplu  de ce persoana care a ocupat prima scaunul ar tb sa renunte la acesta, ori ca lucrurile ar sta diferit in ce priveste cedarea unei portii din portocala sau cum ceva a intervenit si astfel nu si-a putut onora promisiunea. Totul se prezinta de fapt, ca si cum ambele parti ar avea in minte un fel de cod or lege de bun simt, decenta comportare- oricum am numi-o- referitor la care toti cei implicati au fost deja de acord. Si asa si este. Daca nu ar fi asa s-ar putea comporta precum animalele si niciodata nu ar mai disputa in termenii umani cunoscuti. Orice disputa in fapt incearca sa arate ca oponentul greseste. Si nu ar avea sens sa incerce acest lucru daca nu ar exista un soi de conventie despre ce este Bine sau Gresit : asa cum nu ar avea sens sa spui ca un fotbalist a comis un penalty daca nu ar exista in prealabil un regulament al jocului de fotbal.

Acum, aceste reguli ori legi ale Binelui si Raului le numim Legea naturii. Astazi, cand vorbim despre ”legea naturii” de regula ne gandim la legea gravitatiei, a ereditatii ori la cele partinand domeniului chimiei. Dar cand batranii ganditori  numesc Legea Binelui si Raului  ” Legea naturii” acestia se refera la Legea naturii umane. Ideea a fost ca asa cum exista o lege care guverneaza toate corpurile materiale de pe Pamant, tot asa si creatura numita ”om” isi are legea sa – cu diferenta ca, daca un corp nu-si alege singur legea pe care sa o respecte, omul insa, poate alege sa se supuna sau nu unui astfel de organ de legi.

Sa privim si altfel. Fiecare om in oricare din momenteel vietii sale este nevoit sa suporte consecintele a nenumarate legii impuse de natura, dar doar uneia singure i se poate impotrivi.  Ca trup, corp material, omul nu poate sa se impotriveasca legii gravitatiei- de exemplu- pt ca odata aflat in aer si nesustinut de un alt suport material oricare individ va cadea asemenea unei pietre, fara nicio diferenta. Ca organism biologic  de asemeena nu se poate impotrivi legilor biologice, fiind o foarte mica diferenta din acest punct de vedere intre el si oricare animal. Asa stau lucrurile, omul nu se poate razvrati impotriva unor asemenea legi pe care le imparte cu alte lucruri atinse de aceastea, dar singura lege  care e numai si numai pt el si pe care nu o impartaseste decat cu cei asemenea lui e Legea naturii umane, singura careia la o adica i se poate impotrivi.

Legea a fost numita ” a naturii ” deoarece oamenii au considerat ca fiecare o cunoaste fara a fi invatat  in mod special.  Asta nu inseamna ca nu se poate intampla sa gasim undeva,  aiurea,  o persoana care nu o cunoaste, asa cum se intampla sa gasim persoane- care din diferite motive- sunt inapte sa recunosca o culoare sau alta, ori care nu au ureche muzicala. Se poate. Daca nu ar fi asa atunci ne-am minti. Sa privim un alt exemplu: ce ar fi insemnat sa spunem ca nazistii ar fi fost de partea buna a lucrurilor si noi de cealalta?

Stiu ca anumite persoane considera ca Legea naturii umane ori a bunului simt cunoscuta de toti nu este perfecta si unitara deoarece diferite civilizatii in diferite momente istorice au cunoscut diverse cutume morale.

Dar acest lucru nu este adevarat. Exista anumite diferente, dar aceastea niciodata nu au insumat intr-atat t incat sa faca totul a fi diferit.Oricine doreste poate compara invataturile morale ale Egiptului Antic, Babilonian, Hindu, Chinez, Grec, Roman si ceea ce sare in ochi e faptul ca toate sunt asemanatoare si intre ele dar si rpivind cea de azi. O lista a acestor evidente am redat-o in anexa unei alte carti numita” Desfiintarea omului’. Acum e important doar sa privim spre ce ar putea insemna o diferenta intre acestea , dar una majora , semnificativa. Sa ne imaginam o tara unde oamenii sunt admirati pt. fuga din fata oricarui inamic, or in care tradarea celuilalt ar fi la mare pret mai ales cand victima ar fi din persoanele  ce i-au ajutat in prealabil. Or sa ne imaginam o tara in care 2 x 2 fac 5. Unde oamenii egoisti sunt cel mai prizati de public ori  unde barbatii isi pot alege oricare si oricate femei etc.

Cel mai remercabil lucru este insa urmatorul: oriunde am gasi un om care spune ca nu crede in Bine sau Gresit, vom gasi la acelasi si faptul  sa se planga daca nu ne vom respecta o anumita promisiune catre el. Va spune ca nu e corect inainte ca tu sa spui ”peste”. O natiune poate sa spuna ca tratatele nu au importanta, dar din minutul in care discutiile incep va spune ca tratatul cutare e incorect, necinstitt. Daca tratatele nu au importanta  si deci daca nu exista astfel de lucruri cum sunt Binele si Lucrul Gresit – cu alte cuvinte daca nu exista o Lege a naturii umane- atunci care mai este diferenta intre un tratat corect si unul incorect?  Asta dovedeste ca de fapt si cei care nu cred intr-o astfel de lege a naturii umane, de fapt nu o fac in necunostinta de ea, ci dimpotriva raportandu-se la ea.

Se pare deci ca suntem fortati sa acceptam si sa credem in Bine si Gresit ( Rau)

 

…..scuze pt eventualele greseli, traducerea am facut-o scriind direct pe blog si nu am recitit-o

de altfel capitolul nu l-am terminat de tradus din lipsa de timp, oricum ar fi sper ca textul de mai sus sa fie suficient pt intelegerea ideii

 

traducere libera din ”Mere Christianity” by C. S. Lewis ( 1942- 1944)