Regia Pero Tsatsa
Scenariu Pero Tsatsa
Imagine Coli De Caranica
Montaj George Grasu
7 cai Muscel Dan Moșescu
Coordonator proiect Costel Farmazon
Narator Tascu Lala
Muzica Cristi Andoni
Fotografii Iuliana De Caranica

Duminică, 10 mai, la Centrul Cultural Apa Sărată din Câmpulung Muscel a avut loc premiera filmului documentar și artistic Cârvanea armâneascâ realizat de Societatea culturală aromână(Sustsata Culturalâ Armâneascâ di București) și susținut financiar de Asociația Multiculturală “Nicu Hagi”Câmpulung Muscel.
Cu filmări realizate în ținutul de basm al Muscelului și un scenariu semnat dePero Tsatsa, Cârvanea armâneascâ, încă un film în aromână, subtitrat în română și engleză, mai adaugă o porțiune de pod destinată cunoașterii armânamei- lumea aromânilor- despre care publicul majoritar are puține și, uneori, false impresii sau informații.
Într-o sală arhiplină, premiera a beneficiat de o prezentare de clasă susținută de jurnalistul Tascu Lala(Radio România Internațional- secția Aromână) și de profesorul Alexandru Gica. Ambii ne-au introdus, pertinent și la obiect, în lumea misterioasă, bogată în adrenalină a cârvânarilor aromâni, transportatorii de altădată din Tracia, Tesalia, Epir, Albania, Atena, Lipsca, Berlin, Italia, Viena, Budapesta.
În film se amintește despre un loc situat între Castoria și Prespa, numit Stejarii frumoși, unde apar atestați pentru prima oară vlahii chervagii, cărăușii sau chirigii cum erau numiți la noi.
Cârvanea armâneascâ stârnește emoție și curiozitate spectatorului, care pătrunde într-un tărâm al făgăduințelor presărate cu pericole la tot pasul. Armânamea bazată pe repere durabile precum tinia(respectul) față de familie, curajul și determinarea, umorul savuros, dar și frumusețea cromatică a portului tradițional, cu obiceiuri și tradiții calendaristice( Sfântul Petru și Pavel, Sfântă Măria Mare și Mică) urmate și respectate cu exactitate de ceas elvețian, alcătuiesc ingredientele filmului. Un demers mai amplu al aromânilor de a-și regândi priorități refuzate sau interzise de ideologia comunistă și nu numai.
În postură de regizor, scenarist și interpret, Pero Tsatsa, figură carismatică a armânamei, el însuși transportator(șofer) de meserie reconstituie într-o manieră oarecum boemă meseria cârvânarilor de odinioară. Caravanele de mărfuri străbăteau drumuri muntoase, nesigure, presărate cu pericole, fiind pândite de hoți(furi), haiduci la drumul mare, gata să le atace și să confiște mărfuri și banii. De aceea, cârvânari se făceau numai cei înzestrați cu mult curaj, inteligență și viclenie. Cu instincte perfecte. Însoțiți de zece catâri, temeinic organizați, cârvânarii considerau mărfurile mai valoroase decât caii lor și își apărau caravanele cu orice preț.
În calitate de spectator, subliniez importanța acestui încă un pas spre regăsirea și perpetuarea tradițiilor și obiceiurilor unei comunități al cărei destin a fost marcat de traume și spaime legate de o posibilă prăbușire în uitare. Dintr-o astfel de perspectivă, filmul Cârvanea armâneascâ constituie un remediu împotriva uitării.
Alcătuit dintr-o parte documentară susținută de vocea unui narator profesionist(Tascu Lala), dublată de un emoționant evantai de fotografii
alb-negru, unele poate realizate de Ianaki Manakia- am omis să întreb- căruia regele Carol I i-a oferit o bursă, ca să călătorească și să-și cumpere o faimoasă cameră de filmat de la Londra, filmul lui Pero Tsatsa cuprinde și un segment de ficțiune susținută de o echipă de actori. Cei mai mulți, musceleni de origine aromână. Emil Hagi deține un rol principal. Protagoniști entuziaști, spontani, emoționați de rolul vieții lor. Fără a fi actori de profesie, interpreții sunt, mai degrabă, sortiți de vrearea de armâname(iubirea pentru lumea aromânilor)
să-și joace rolul, fie și într-un film despre cârvânarii de-altădată. Într-o tonalitate nostalgică, căci tot ce-a fost pare sortit să se stingă în modernism. De remarcat sensibilitatea aromânului, ascunsă cu strășnicie în spatele, fie al unui zbor(vorbă) repezit și aspru, fie al unui moment umoristic. Consistent. Savuros. A se urmări, cu atenție, secvența cu moneda recuperată.
Cârvanea armâneascâ bucură spectatorii. Recuperează momente din viața aromânilor de altădată. Informează. Dăruie simboluri și metafore adunate și păstrate precum fotografiile vechi într-o basma a vreunei bunici(maia). De obicei, meșteră la spus basme și legende.
Cu tehnici cinematografice bine stăpânite, bazat pe un segment documentar solid, accesibil și util spectatorului profan, dar și pe o componentă artistică spontană, naturală, apropiată de natura umană, filmul Cârvanea armâneascâprilejuiește bucurie, satisfacție și emoție, reușind să acopere intenții ale realizatorilor și protagoniștilor, grație rostirii țâșnite din alchimia ancestrală de zboruri( cuvinte) ce dau un farmec aparte limbii aromâne. Un film pe care vă invit să-l vizionați, fără prejudecăți, fără a dori să-i căutați nod în papură. Nimic nu e perfect în lumea noastră…! Însă un film despre un popor, care se străduie să-și redescopere rădăcinile și să-și păstreze limba maternă, dornic să se lămurească unde se află- pretutindeni sau nicăieri- merită suficientă generozitate. Personal, salut demersul curajos și inimos al întregii echipe care a asigurat apariția acestui film aromân.

 

Multumesc Catia Maxim!

https://catiamaxim.wordpress.com/2015/05/14/invitatie-la-film/