Să zicem că-n orașul ăsta locuiesc zece milioane de suflete,

Unii locuiesc în case, unii locuiesc în bordeie:

Chiar și așa nu avem loc, draga mea, chiar și așa nu e  loc pt noi.
 

.

 

Odată am avut o țară și ne gândeam că e bine,

Caută-n atlas, încă o vei găsi acolo:

Nu putem însă merge acolo acum, draga mea, nu putem acum.

 .

 

În curtea bisericii  un bătrân pin crește

În fiecare primăvară înflorește din nou:

Pașapoartele vechi însă nu pot face asta, draga mea, pașapoartele vechi nu pot.

 

.

 

Consulul lovește-n masă și spune,

‘’ Dacă nu ai pașaport nu exiști’’:

Dar noi încă suntem în viață, draga mea, noi suntem încă în viață.

 

.

 

Am mers la o comisie; mi-au oferit un scaun,

Rugându-mă politicos să revin peste un an:

Dar unde vom merge azi, draga mea, azi unde vom merge noi?
 

 .

 

Am participat la o adunare publică; vorbitorul s-a ridicat si a spus;

‘’Dacă-i vom lăsa înăuntru, ne vor fura pâinea zilei de mâine.’’

Vorbea despre tine și mine, draga mea, despre mine și tine vorbea.

 

.

 

Am crezut că aud un tunet trăznind în cer

Deasupra Europei era Hitler urlând ‘’ Ei trebuie să moară!’’:

O, suntem în mintea lui, draga mea, vai în mintea lui suntem și noi. 

 

.

 

Am văzut un cățeluș ascuns sub o  haină

Și o ușă deschizându-se, o pisică intrând:

Dar ei nu sunt evrei germani, draga mea, nu! nu sunt evrei germani.

 

.

 

 

Am coborât în port și acolo de pe chei,

Am privit un pește înotând ca și când ar fi fost liber:

Doar la 10 pași distanță de mine, draga mea, doar la zece pași.

 

.

 

Am mers în pădure si am văzut  păsări acolo,

Fără politicieni toate cântau fără grijă:

Ele însă nu aparțin rasei umane, draga mea, nicidecum nu aparțin rasei umane.

 

.

 

Visând am văzut o clădire cu o mie de etaje,

O mie de ferestre și o mie de uși:

Dar niciuna a noastră, draga mea, niciuna a noastră.

 

.

 

Pe o câmpie întinsă în bătaia ninsorii

Zece mii de soldați mărșăluiesc încolo și-ncoace:

Pe noi câutându-ne, draga mea, pe noi câutându-ne.

 traducere  liberă  

Say this city has ten million souls,
Some are living in mansions, some are living in holes:
Yet there’s no place for us, my dear, yet there’s no place for us.

Once we had a country and we thought it fair,
Look in the atlas and you’ll find it there:
We cannot go there now, my dear, we cannot go there now.

In the village churchyard there grows an old yew,
Every spring it blossoms anew:
Old passports can’t do that, my dear, old passports can’t do that.

The consul banged the table and said,
„If you’ve got no passport you’re officially dead”:
But we are still alive, my dear, but we are still alive.

Went to a committee; they offered me a chair;
Asked me politely to return next year:
But where shall we go to-day, my dear, but where shall we go to-day?

Came to a public meeting; the speaker got up and said;
„If we let them in, they will steal our daily bread”:
He was talking of you and me, my dear, he was talking of you and me.

Thought I heard the thunder rumbling in the sky;
It was Hitler over Europe, saying, „They must die”:
O we were in his mind, my dear, O we were in his mind.

Saw a poodle in a jacket fastened with a pin,
Saw a door opened and a cat let in:
But they weren’t German Jews, my dear, but they weren’t German Jews.

Went down the harbour and stood upon the quay,
Saw the fish swimming as if they were free:
Only ten feet away, my dear, only ten feet away.

Walked through a wood, saw the birds in the trees;
They had no politicians and sang at their ease:
They weren’t the human race, my dear, they weren’t the human race.

Dreamed I saw a building with a thousand floors,
A thousand windows and a thousand doors:
Not one of them was ours, my dear, not one of them was ours.

Stood on a great plain in the falling snow;
Ten thousand soldiers marched to and fro:
Looking for you and me, my dear, looking for you and me.