invariabil rîul se varsă În mare curenții marini

saltă În ocean precum refluxul Avansează

mereu în humorile

mele nu tocmai gastrice. Poate așa se Naște

 

mișcarea, fără să știe că mie,

mie nu îmi rămîne

decît să curg În toate direcțiile, diluat

în toate aceste Fenomene

lichide, nomade și ostile devenite brusc

 

atît de Permeabile, încît pînă și Ultimul petec de uscat

își caută refugiu: în coșul pietrificat

al pieptului. Exact acolo unde Obișnuiau

 

din greu să salahorească

plămînii mei

cîndva. La fel de bine Știu

 

că m-aș putea mulțumi Acum

să respir doar pură

Imaginație

 

 

 

 

 

 

Peripeteia (grec.) – după Aristotel, punct de inflexiune provocat de necesitate dar totodată complementar cunoașterii (în tragedie), circumstanțe nefavorabile într-o aventură fizică sau gnoseologică

Text-to-speech function is limited to 100 characters