Mulțumesc Maria!

Pablo Neruda – Die Slowly

 

Cel care devine sclavul obiceiurilor,

care urmează aceeași cale în fiecare zi,

care nu-și schimbă ritmul niciodată,

care nu riscă să-și schimbe culoarea îmbrăcăminții sale,

care nu vorbește și nu experimentează

moare încet.

 

El sau ea care ignoră pasiunea

care preferă alb sau negru

marcând  ‘’ce este’’ în detrimentul emoțiilor ce-ți fac ochii să licăre

transformând un căscat într-un zâmbet

și fac inima săți palpite în fața greșelilor și sentimentelor

acela moare încet.
El sau ea care n-au întors lucrurile cu susul în jos,

care n-au fost nefericiți la muncă,

care n-au riscat siguranța în locul nesiguranței celor ce urmează un vis,

toți care auzind un sfat întelept măcar o singură dată nu l-au urmat,

Aceștia mor încet.

 

El care nu călătorește, care nu citește,

care nu ascultă muzică,

care nu găsește har în sine însuși,

Ea care nu găsește grația în ea însăși,

Aceștia mor încet.
 

El care încet își distruge respectul de sine,

care nu se lasă ajutat,

care zile întregi și le petrece plângându-se de neșansa sa, de ploia care nu încetează,

El moare încet.

El sau ea care abandonează un proiect înainte de a-l începe, care nu-și pun întrebări despre lucruri pe care nu le cunosc,

el sau ea care nu răspund când sunt întrebați despre lucruri pe care le cunosc,

Ei mor încet.

 

Hai să-ncercăm să evităm moartea în doze mici,

să ne amintim că a fi în viață necesită un efort mai mare decât acela simplu de-a respira.

 

Doar o răbdare de ardere ne va conduce

la realizarea unei fericiri splendide.

  traducere liberă Emanuel Pope

Pablo Neruda – Die Slowly

He who becomes the slave of habit,
who follows the same routes every day,
who never changes pace,
who does not risk and change the color of his clothes,
who does not speak and does not experience,
dies slowly.He or she who shuns passion,
who prefers black on white,
dotting ones „it’s” rather than a bundle of emotions, the kind that make your eyes glimmer,
that turn a yawn into a smile,
that make the heart pound in the face of mistakes and feelings,
dies slowly.He or she who does not turn things topsy-turvy,
who is unhappy at work,
who does not risk certainty for uncertainty,
to thus follow a dream,
those who do not forego sound advice at least once in their lives,
die slowly.He who does not travel, who does not read,
who does not listen to music,
who does not find grace in himself,
she who does not find grace in herself,
dies slowly.He who slowly destroys his own self-esteem,
who does not allow himself to be helped,
who spends days on end complaining about his own bad luck, about the rain that never stops,
dies slowly.He or she who abandon a project before starting it, who fail to ask questions on subjects he doesn’t know, he or she who don’t reply when they are asked something they do know,
die slowly.

Let’s try and avoid death in small doses,
reminding oneself that being alive requires an effort far greater than the simple fact of breathing.

Only a burning patience will lead
to the attainment of a splendid happiness.
Pablo Neruda