Sărăcie 

 

Ah, tu nu vrei totuși

tu ești speriată

de sărăcie,

tu nu vrei să mergi în piață cu pantofii scâlciați

și să revii cu aceeași rochie veche.

 

Iubirea mea, noi nu suntem atât de mândri

-cum cei bogați ne-ar dori să fim-

de sărăcie. O vom scoate ca pe un dinte al diavolului

care a mușcat din inima noastră până acum.

 

Dar nu vreau ca tu

să te temi de ea.

Dacă din vina mea ea va ajunge la casa ta

dacă sărăcia îți va lua

pantofii tăi de aur

n-o lăsa să ia cu ea și râsul tău care este pâinea vieții mele.

Dacă nu-ți  vei putea plăti chiria,

pășește spre muncă cu pas mândru

și amintește-ți, iubirea mea, că eu te privesc

și că împreună suntem cea mai mare bogăție

care a existat vreodată la un loc pe fața pământului.

 

 

 

Poverty

 

 

Ah you don’t want to,
you’re scared
of poverty,
you don’t want
to go to the market with worn-out shoes
and come back with the same old dress.

My love, we are not fond
as the rich would like us to be,
of misery. We
shall extract it like an evil tooth
that up to now has bitten the heart of man.

But I don’t want
you to fear it.
If through my fault it comes to your dwelling,
if poverty drives away
your golden shoes,
let it not drive away your laughter which is my life’s bread.
If you can’t pay the rent
go off to work with a proud step,
and remember, my love, that I am watching you
and together we are the greatest wealth
that was ever gathered upon the earth.

Text-to-speech function is limited to 100 characters