Cadavrul martorului incomod va fi aruncat în beton şi astfel
Va fi zidit la temelia noului hipermarket. Cadavrul iepurelui
Va fi amestecat cu asfalt pentru noua autostradă
Şi acolo va dormi pentru totdeauna,
Şoimul va fi absorbit de motoarele reactorului
Şi nu vor rămâne din el decât mici molecule de lavă,
Cadavrul deţinutului împuşcat în cap va fi îngropat în grădina închisorii,
Chiar dacă peste ani va fi dovedită imensa lui nevinovăţie,
Cadavrul îmbălsămat al dictatorului va fi scos din mausoleu,
Va fi incinerat şi urna i se va pierde într-un oraş de provincie,
Cadavrul dizidentului lovit de bolid în seara de septembrie
Va fi aruncat în canal şi nu se va mai şti nimic despre el niciodată,
Cadavrul fetei va sta patru zile la morgă, apoi va fi donat,
De o rudă îndepărtată, laboratoarelor de chimie.
Cadavrul clipei se află în acest poem; poemul e un sicriu,
Cadavrul meu însingurat va fi descoperit după multe săptămâni,
După ce voi putrezi şi voi fi doar o umbră de oase…
Hai să bem, hai să dănţuim, hai să căutăm casa cu felinar roşu,
Hai să ne risipim vlaga în fata brună, în fata blondă, în roşcata cu ochi verzi,
În negresa care are pe fesele ei şerbet de nucă de cocos.
În curând vom fi aruncaţi în beton, în asfalt, în canal, în crevasa morţii,
Maestrul de ceremonii trage cortina, spectacolul de gală s-a terminat,
Fustele Marii-Mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj,
Desface picioarele şi ne primeşte; vom intra cu toţii în grota ei uriaşă.

 

Multumesc administratorilor site-ului: https://versionroumaine.wordpress.com/

ALLONS BOIRE, ALLONS GIGUER

La dépouille du témoin gênant sera coulée en béton et ainsi
Sera part de la fondation du nouveau hypermarché. La dépouille du lapin
Sera mélangée en bitume pour la nouvelle autoroute
Et dormira là-bas pour l’éternité,
Le faucon sera happé par les moteurs à réaction
Et il n’en restera de lui que des menus molécules de scorie,
La dépouille du fusillé d’une balle dans le crâne reposera dans le jardin de la prison,
Même si des années plus tard son immense innocence sera prouvée,
La dépouille embaumée du dictateur sera chassée du mausolée,
Elle sera brûlée et l’urne sera perdue dans un bled de province,
La dépouille du dissident qu’un bolide percuta le soir de septembre
Sera jetée dans un canal et jamais rien n’en saurons de lui
La dépouille de la fille restera quatre jours en morgue, ensuite sera un don,
Fait par un prochain quelconque, aux labos de chimie.
La dépouille de l’instant se trouve dans ce poème ; le poème est un cercueil,
Ma dépouille esseulée sera découverte des semaines plus tard,
Lorsque j’aurais pourri et je  ne serais qu’un doute d’ossements …
Allons boire, allons giguer, allons chercher le boxon à lanterne rouge,
Et disperser notre vigueur dans la fille brune, la fille blonde, la rousse aux yeux verts,
Dans la négresse qui porte aux fesses du sorbet de noix de cocos.
Bientôt serons nous jetés en béton, en bitume, en canal, en crevasse de la mort,
Le Maître des cérémonies tire le rideau, la gala est finie,
Les jupons de la Mère Grand volettent quand elle se tient sur la bouche d’aération,
Ouvre ses jambes et nous reçoit ; nous entrerons tous dans son énorme grotte.
*
traduit du roumain par Cindrel Lupe.

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/