LIM a venit pe pămînt în momentul de graţie

timpul curgea liniştit spre viitor

pămîntul se învîrtea orbeşte în jurul soarelui şi a propriei axe

însă LIM nu ştia asta

nici pămîntul nu ştia nici soarele

numai oamenii interesaţi de treburi nebuneşti

cum ar fi intelectualii studenţii şi mai ales oamenii de ştiinţă

ca o păpădie LIM ieşea din iarna uitării

ca o perucă pe chelia unei femei bolnave

ca o constatare a înţeleptului

ca o altă comparaţie pe care LIM o va găsi

suficientă sieşi

pentru epopeea aceasta

începu LIM să scrie despre sine şi propria integrare

în nebunia generală

 

LIM are prostul obicei să o ia cu începutul

se destăinuie în marea-i naivitate

cititorului însetat şi criticului avid

de carne fragedă

ascunde capcanele inventate în evul trecut

de alte personaje

capcane uitate sau chiar cunoscute fiind

omise asemeni învăţăturilor istoriei

 

LIM s-a născut într-o primăvară uitată de vreme

dintr-un tată obişnuit şi o mamă

consumatoare de extraveral triferment algocalmin

şi alte elixiruri destinate zeilor

aşa se explică însuşirile nebănuite pe care

LIM cu deosebită modestie le ascunde

privirilor curioase

 

spre deruta cititorului LIM a purces la o şcoală normală

cu ghiozdanul în spate părea paraşutist

colegii nu se abţineau să nu îi dea cîte un şut în fund

LIM păşea înainte

an după an

şi numai însuşirile spectaculoase

îi dădeau imboldul să stea într-o bancă umilă

 

revenind la începuturi

vedem luna plină din spatele căreia priveşte pe ascuns

un zeu umil

zeul îşi fixează privirea pe ea

asemeni unui aparat optic perfecţionat de tehnologia

cuvîntului

ea simte privirea în ceafă caută lunii defecte

îndepărtează cu oarece greutate bîrna ce îi acoperă ochii

suspină

dorul o cuprinde precum o cămaşă de forţă

aplicată unui sugar

deschide braţele şi acceptă

zeul coboară într-o clipită îşi alătură coapsele

coapselor ei

trimite jetul fluorescent în tainicele ascunzişuri

fecundul moment păleşte în razele

nucleului uriaşei celule fericite de întîlnirea

cu acea timidă scînteie

şi iată

LIM devine personaj într-o lume încă

marcată de vrăji

 

aici cîteva tablete sînt sparte iremediabil

s-a păstrat din fericire un CD în limba germană

o traduce proastă

din care tragem concluzia că LIM e deja matur

şi face curte unei florărese din centrul Braşovului

 

următoarea tabletă are doar 14 Mb

încărcată cu poze  fără valoare

în care se desluşesc picioarele trecătorilor

şi pietrele trotuarului

se pare că LIM alerga urmărit de soartă

 

o bunule prieten îi spuse Roki

cel ce m-ai vizitat la închisoare

pe cînd neamurile mă uitaseră de ani buni

cel ce îmi citeai poezii romanţioase la vorbitor

şi îmi alinai durerea singurătăţii introducînd clandestin

telefoane mobile

cel pentru care destăinuirile mele nu trezeau silă

ci veneraţie

iată-mă astăzi alergînd după tine prin piaţă

nu pentru a te ucide

ci pentru a te invita la o bere

să vadă duşmanii tăi cei mai răi

cu cine vor avea de a face

să imortalizezi în poemele tale numele meu

cînd moartea cea nemiloasă mă va cuprinde

în braţele ei

şi fără temere LIM se aşeza la aceeaşi masă cu Roki

în crîşma din staţia de autobuz

acolo se zvonea că Vase nebunul

a făcut crimă de om

o pată maronie rămasă dovadă pe mochetă

confirma zvonul

Roki dădu peste cap trei pahare de vin

apoi îşi dezlegă limba

cîntînd cu lacrimi în ochi o melodie lăutărească

despre iubire şi bani

despre moartea părinţilor şi anii grei petrecuţi

la pîrnaie

 

 

din tableta următoare pare-se mai veche cu vreo trei ani

scrisă într-un limbaj depăşit

se poate doar bănui că întîlnirile continuă

Roki bea vin LIM bere

cîţiva tineri se încaieră şi Roki intervine sîngeros

îl regăsim la puşcărie în Deltă

nu se ştie exact în ce împrejurări a murit

 

 

blestemat să fie pămîntul plin de verdeaţă

şi toate vieţuitoarele sale

blestemat cerul soarele planetele mici stelele gigantice

găurile negre asteroizii strămoşii reptilieni

blestemat vinul ce se urcă la creier şi creierul însuşi

Roki cel iute la mînie Roki cel tatuat pe omoplatul drept

Roki cel care nu a văzut niciodată Spania

dar avea tatuat un fluture mare albastru pe ale cărui aripi

stăteau două femei

ce privite de aproape erau flori ofilite

Roki a căzut în bezna veşnică

într-o gură de canal neacoperită nesemnalizată

nu şi-a încheiat povestea vieţii

te blestem trotuarule să prinzi simţuri ca toţi muritorii

Roki a trecut pe lîngă tine şi ai tăcut

te blestem trotuarule să duci mai departe povestea neterminată

să vorbeşti şi nimeni să nu te înţeleagă

decît LIM şi bătrîna de la etajul 4

numai destăinuindu-te lor să ai linişte

buldozerele excavatoarele să-ţi muşte bordura

Dorel să îţi uite măruntaiele neacoperite

tîrfele copiii poliţiştii maidanezii să urineze

în fapt de noapte pe covorul asfaltic

Roki a trecut pe lîngă tine şi ai tăcut

iar gura de canal era neacoperită şi nesemnalizată