Multumesc Maria! 


Marea, albastru giuvaer,
A surâs în depărtare.
Dinţi de spumă albă-n soare,
Buze umede de cer.

Tu ce vinzi, tulburătoare,
Tânără cu sânii-n vânt?
Apa mărilor străine,
Domnule, eu vreau s-o vând.

Tânăr negru, ce amestec
Porţi în sânge, curcubeu?
Apa mărilor străine,
Domnu’, -n sânge, o port eu.

Şi aste lacrime sălcii,
Spune mamă, cin’ le strânge?
Apa mării, apa mării,
Domnule, în ele plânge.

Cine naşte-amărăciunea
Inimii apăsătoare?
E atât de amară apa
Mărilor tremurătoare.

traducere: Teodor Balş

 

El Balada Del Agua Del Mar– by Federico García Lorca

 

 

El mar
sonríe a lo lejos.
Dientes de espuma,
labios de cielo.

–¿Qué vendes, oh joven turbia
con los senos al aire?

–Vendo, señor, el agua
de los mares.

–¿Qué llevas, oh negro joven,
mezclado con tu sangre?

–Llevo, señor, el agua
de los mares.

–¿Esas lágrimas solobres
de dónde vienen, madre?

–Lloro, señor, el agua
de los mares.

–Corazón y esta amargura
seria, ?de dónde nace?

–¡Amarga mucho el agua
de los mares!

El mar
sonríe a lo lejos.
Dientes de espuma,
labios de cielo