Indiferente râuri

Vor continua să curgă spre mare

Ori vor distruge diguri,

Lucrări străvechi a unor oameni hotărâţi.

Ghețarii vor continua să se macine,

Netezind tot ce se află sub ei,

Sau dintr-o dată se vor prăbuşi cu vărful înainte,

Retezând scurt viața pinilor.

Marea, captivă între

Două continente, va continua să lupte,

Zgârcită întotdeauna cu bogățiile sale.

Soarele, stelele, planetele și cometele

Îşi vor continua cursul lor.

Pământul însuşi se va teme de statornicia

Legilor Universului.

Dar nu noi. Noi, pui rebeli

Cu marea putere a creierului şi cu prea puţin sens,

Vom distruge şi vom pângări,

Întotdeauna din ce în ce mai febril.

Şi foarte curând vom extinde deșertul

Până-n pădurile Amazonului,

Până-n inima vie a orașelor noastre,

Până-n chiar inimile noastre.

 

2 January 1987

Născut în Torino, Italia și murind acolo la numai câteva luni după ce a scris poemul de mai sus, poezia lui Primo Levi este, probabil, mai puțin cunoscută decât celelalte scrieri ale sale cum ar fi memoriile, creaţiile de ficțiune și non-ficțiune. Poemele incluse în nevoluminoasa  antologie au început a fi scrise aproximativ în perioada captivităţii sale la Auschwitz, unde, aşa cum comenta Elie Wiesel în momentul morții lui Primo Levi (sinucidere contestată, 1987),  „acesta a şi murit de fapt cu patruzeci de ani mai înainte.” Cu toate acestea, poezia lui Levi ne vorbeşte pentru un timp fără hotar.

traducere liberă Emanuel Pope

Almanac

The indifferent rivers
Will keep on flowing to the sea
Or ruinously overflowing dikes,
Ancient handiwork of determined men.
The glaciers will continue to grate,
Smoothing what lies beneath them.
Or suddenly fall headlong,
Cutting short fir trees’ lives.
The sea, captive between
Two continents, will go on struggling,
Always miserly with its riches.
Sun, stars, planets and comets
Will continue on their course.
Earth too will fear the immutable
Laws of the universe.
Not us. We, rebellious offspring
With great brainpower, little sense,
Will destroy, defile,
Always more feverishly.
Very soon we will extend the desert
Into the Amazon forests,
Into the living heart of our cities,
Into our very hearts.
2 January 1987

translated by Ruth Feldman

Born in Turin Italy and dying there only a few months after writing the poem above, Primo Levi’s poetry is probably less known than all of his other writings rich as memoirs, fiction and non-fiction. His slender Collected Poems roughly begins from his Auschwitz captivity, where Elie Wiesel commented at the time of Levi’s death (disputed suicide) in 1987 , that „Primo Levi died at Auschwitz forty years earlier.” Nonetheless, Levi’s poetry speaks for endless time.