Incandescenţă la alb. Faţa insului.
Perna de albul zăpezii.
Sare prin cercul de noapte-al irisului
Tigrul dungat al amiezii.

Salt mistuindu-se-n limbile focului
Blana-i lumina-n fereastră.
Ca alcoolul ard vămile locului
Ziua cu pară albastră.

Salt! Febra urcă mercurul în pasăre-
Candelă vie-a cetăţii…
Faţa bolnavului – pâlnie-n care se
Surpă imaginea feţii.

Aer duhnind a spital cum din gura
Gropii cu lei a profeţi
Salt! Arc voltaic de carne. Curbura
Trupului trage săgeţi.

Salt! Prin pupilele ţevii de puşcă-
Gemene focuri în rană.
Salt! Consumat în a-şi smulge din cuşca
Dungilor propria blană.

Lavă scurgându-se pe tencuiala
De Catedrală-a amiezii.
Incandescenţă la alb. Doar spirala
Dungilor să mai vibreze.

Salt!ca la circ şi în semnul supunerii
Unei egale-ntru toate
Capul şi labele-şi pune pe umerii
Sorei de caritate.

Dungile negre din care se smulse
Blana de foc se fac cearcăn…
…Fotosensibil-asemeni emulsiei
Pielea lui. Insul încearcă-n

Încreţiturile feţii s-adune
Stingerea zilei terestre…

Lichefiată, privirea lui pune
Ochiuri de gheaţă-n ferestre.